Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

ASISTAREA EXAMINĂRILOR PRIN IZOTOPI RADIOACTIVI
Izotopii radioactivi se utilizează în clinică pentru diagnostic
?l tratament. Ei au proprietatea de a emite radiaţii a, [3 şi y, corespunzătoare
particulelor respective.
Izotopii radioactivi ocupă acelaşi loc în sistemul periodic ca şi
li-inentul stabil corespunzător din care au luat naştere prin bombarilaroa
atomilor acestuia cu radiaţii foarte bogate în energie. Introduşi
i 11 < u-ganism, izotopii radioactivi emit radiaţii la locul lor de trecere sau
il« depozitare, care pot fi puse în evidenţă cantitativ şi calitativ prin
procedeele obişnuite de detecatre. în vederea acestui scop se utili-
*i>ay,ă contoarele Geiger-Muller, contoare cu scintilaţie, fotodozimetre
precum şi detectoare cu cristale semiconductoare. Izotopii radioactlvi,
care nu au acţiune toxică din punct de vedere chimic, pot fi
Introduşi în organism pe cale bucală sau parenteralâ, fiind resorbiţi
In Hînge şi transportaţi în organe. Unii izotopi radioactivi prezintă o
n fi uitate electicvă faţă de anumite ţesuturi sau organe, acumulîniln-se
în special la nivelul lor, unde pot fi detectaţi. Astfel radioclorul
«n acumulează în rinichi, radiofierul în globulele roşii, radiofosforul
in ţesutul limfatic, splină, măduva oaselor şi în tumorile
creierului, i udioiodul în tiroidă, radiocuprul în ficat etc. Alţii se
împrăştie uniform în tot organismul, repartizîndu-se în concentraţie
omogenă în ţcHiituri şi organe, spre exemplu radiosodiul.
Tehnicile de investigaţie cu radioizotopi sînt relativ simple.
Kle oferă o mare precizie. Aplicarea lor în doze mici nu prezintă
pericol, dacă se respectă normele de securitate cu aceste substanţe.
Izotopii cei mai des utilizaţi în acest scop sînt radiosodiul, radioniprul,
radioiodul şi radiofosforul. Eadiosodiul şi radiocuprul se
utilizează pentru determinarea duratei unor procese fiziologice sau.
patologice.
Pentru determinarea timpului de circulaţie se injectează sub-
Ktanţa radioactivă în vena braţului stîng şi cu ajutorul contorului
(leiger-Muller se detectează apariţia atomilor marcaţi la nivelul
braţului drept sau la un alt segment al corpului. Timpul parcurs
Intre momentul injecţiei şi momentul apariţiei radioelementului de
partea opusă, marchează viteza de circulaţie. Vezi „Pregătirea şi
asistarea probelor funcţionale cardio-vasculare".
Pentru determinarea timpului necesar digestiei şi absorbţiei
unor substanţe din tubul digestiv, se marchează substanţa respectivă,
j>« care bolnavul o ingerează, cu iod sau sodiu radioactiv. Apoi se
detectează apariţia radioelementului la nivelul unuia dintre braţe.
T impui parcurs între momentul ingerării şi momentul apariţiei
dementului radioactiv la nivelul braţului reprezintă durata necesară*
no-c. 18
465-