Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Introducerea aerului în cavitatea peritoneală se face de obicei în
f i mă iliacă stingă, la unirea treimii externe cu cea mijlocie a liniei
Mpino-ombilicale, adică la locul obişnuit al paracentezei. Asistenta
va servi medicul cu soluţie de novocaină trasă în seringă, apoi îi
luminează aciil de puncţie, invitînd în acelaşi timp bolnavul să-şi
întărească musculatura abdominală sau să-şi ridice capul în vederea
aceluiaşi scop. între timp încarcă o seringă de 10—20 ml soluţie izoionică
sterilă declorură de sodiu, cu care medicul va face verificarea,
j>rin aspiraţie şi injectare, asupra poziţiei acului sau eventualitatea
unor incidente sau accidente de puncţie. Dacă poziţia acului este
«'orespunzătoare, atunci, la cererea medicului, va racorda aparatul
«le pneumotorax la ac, cu care se va introduce gazul în cavitatea peri-
(oueală după tehnica cunoscută.
Cantitatea de aer necesară pentru efectuarea laparoscopiei este
«Io, 1—4 litri, uneori şi mai mult. Scopul urmărit este realizarea unei
presiuni intraperitonealede 10—20 mmHg, ceea ce se poate urmări
j io manometrul aparatului sau pe un tensiometru cu mercur racordat
ia aparat. Introducerea CO 2 sau a oxigenului este mai complicată şi
.w face cu ajutorul unor rezervoare prevăzute cu manometre corespunzătoare.
Dacă medicul cere, după îndepărtarea acului de insuflaţie, se
va controla abdomenul bolnavului prin radioscopie, fie pe loc, fie
< ransportîndu-1 la serviciul de radiologie.
Introducerea trocarului laparoscopului necesită o bună dezinl'ecţie
a tegumentelor cu tinctură de iod. întrucît locul laparoscopiei
<le obicei este diferit de acela al pneumoperitoneului, se impune anestezia
peretelui abdominal cu novocaină. Punctele de elecţie pentru
laparoscopie sînt deasupra şi dedesuptul ombilicului cu cîte 0,5 cm
la stingă sau la dreapta liniei mediene, în funcţie de localizarea probabilă
a problemei de elucidat, dar medicul, pe baza examenului
fizic şi a scopului urmărit, de multe orif ixează alte puncte de pătrundere.
După instalarea anesteziei locale, asistenta înmînează medicului
un bisturiu steril, cu care va inciza pielea pe o distanţă de 5—10 mm,
pătrunzînd prin ţesuturile conjunctive subcutanate pînă la musculatură,
în caz de hemoragie, asistenta va servi medicul imediat cu
instrumentele hemostatice în prealabil pregătite. Apoi înmînează
trocarul, solicitînd din nou bolnavul pentru întărirea maximă a
musculaturii abdominale. Scăparea aerului pe lîngă canula
trocarului, după introducerea acestuia în cavitatea peritoneală,
se previne prin înfăşurarea puternică a trocarului cu tampoane
sterile la suprafaţa peretelui abdominal acestea avînd şi un rol hemostatic.
Scăparea aerului prin canula, după îndepărtarea stiletului, este
împiedicată de ventilul din capătul proximal al canulei.
463