Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

lioală. Eeacţia se consideră pozitivă dacă la locul injecţiei apare o
i < ^eaţă, care se indurează, devenind un nodul care se menţine 8—10 zile
Intradermoreacţia Cassoni pentru diagnosticul chistului hidatic
i-, execută cu lichidul de chist hidatic obţinut de la bovine sau ovine
.icrificate. Eeacţia se consideră pozitivă dacă peste 5—10—20
'l f minute de la injectarea antigenului apare o reacţie locală urti-
<.i i'iană sau veziculoasă, înconjurată de o zonă hiperemică. Injecţia
>lc soluţie martor executată cu ser fiziologic rămîne negativă.
Intradermoreacţia cu antigen de TricMnella spiralis pentru
iliagnosticul trichinelozei se execută cu un extract total din larva
«l e TricMnella spiralis în ser fiziologic în diluţie de l :10 000. Antigenul
rste livrat în această diluţie în fiole închise, însoţite de soluţia martor,
«'itirea rezultatului se face după 30 şi 60 de minute cît şi după 24
- l e ore. Eeacţia se pozitivează în două perioade: reacţia precoce,
i are începe să apară la 5 minute după inoculare, marcată de o veziculă
ilb-roz, înconjurată de un eritem neregulat cu caracter edematos,
< are, după 30—60 de minute, începe să pălească şi dispare; reacţia
tardivă caracterizată printr-o papulă, înconjurată de o zonă eritematoasă,
apare abia la 18—24 de ore după inoculare. In ambele
cazuri reacţia se consideră pozitivă.
Intradermoreacţiile pentru diagnosticul tularemiei, actinomicozei,
antraxului, morvei şi al unor dermatomicoze se execută după
aceeaşi tehnică.
Beacţiile locale ale testelor cutanate alergice pot fi potenţate
prin injecţii de polidină (2 ml) sau de histamină (0,8—1 mg).
Beacţiile cutanate toxinice. Beacţiile cutanate toxinice au scopul
de a stabili imunitatea înnăscută sau dobîndită faţă de anumite boli.
Ele se execută după tehnica cunoscută a intradermoreacţiilor, însă
principiul lor se bazează pe alte considerente.
Reacţia SchicJc se utilizează pentru determinarea receptivităţii
faţă de difterie. Ea se bazează pe faptul că toxina difţerică injectată
în pielea unei persoane neimunizate produce o reacţie locală eritematoasă
şi edematoasă. Dacă însă persoana este imună faţă de toxina
difţerică, atunci anticorpii antidifterici din organismul lui vor neu-
1 valiza toxina injectată în piele şi în acest caz nu se va observa nici
u manifestare locală.
Eeacţia se execută după tehnica obişnuită a intradermoreacţiilor,
injectînd în grosimea pielii de pe suprafaţa anterioară a antebraţului
drept 0,2 ml toxină difţerică şi în acelaşi loc pe antebraţul stîng 0,2 ml
toxină difţerică inactivată prin încălzire, aceasta din urmă servind ca
martor. Eezultatul se citeşte după 48 de ore. Se consideră pozitivă,
dacă în locul inoculării toxinei se produce o congestie locală cu edem,
415