Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

După citirea rezultatelor, tuburile trebuie spălate cu apă de robinet,
apoi vor fi introduse într-o soluţie de acid clorhidric 1% eu
pepsină sau hidrat de potasiu 10%. După 12—24 de ore se vor spăla
din nou cu apă de robinet. Dacă în vîrful tuburilor s-a coagulai,
sîngele, acesta va fi înlăturat cu ajutorul unui fii- de păr de cal,
eventual cu un mandren, avînd
însă grijă să nu se spargă tubul.
După clătire cu apă distilată, tuburile
se vor usca, fie cu o purA
de cauciuc, fie la Poupinel.
Determinarea grupelor sanguine.
Transfuzia de sînge poate fi
efectuata numai dacă există o
identitate antigenică între sîngolo
donatorului şi primitorului.
Sîngele oamenilor conţine o
serie de aglutinogene şi aglutinino.
Aglutinogenele au caracter de antigene
; ele sînt fixate de eritrocite.
Aglutininele sînt anticorpi natu-
Ftg. i se. - schema compatibilităţii gru- ra ij existenţi în plasma sanguină,
pelor sanguine. &[& a fi produge de acţ iunoa
vreunui antigen.
Dintre numeroasele aglutinogene existente în sîngele uman,
de o importanţă deosebită sînt aglutinogenele A şi B, precum şi aglutinogenul
Eh. Faţă de ele, în sîngele altor persoane există anticorpi
naturali, aglutininele a şi (3, capabile să intre în reacţie cu aglutinogenele
respective, ceea ce are ca rezultat aglutinarea hematiilor
de care sînt fixate aglutinogenele. Coexistenţa unui aglutinogen cu
aglutinina corespunzătoare (A şi « sau B şi P) la aceeaşi persoana
nu este compatibilă cu viaţa. Nu există aglutinine naturale specific*»
aglutinogenului Eh. Ele se pot forma însă în cursul vieţii sub forma
aglutininelor de imunitate.
După felul în care sînt reprezentate în sîngele unei persoam»
aglutinogenele A şi B şi aglutininele a şi p se deosebesc patru grupi»
sanguine (fig. 186). Grupele se notează, fie după numele aglutiiiogenului,
deosebindu-se astfel grupe O, A, B şi AB, fie cu cifre romani»
(I, II, III, şi IV). Pentru înlăturarea oricărei confuzii şi prevenirea
transfuziilor cu sînge de grup străin, este obligatoriu ca grupei <»
sanguine să fie notate după ambele clasificări, deosebindu-se astfel :
0(I)-A(II)-B(IH) şi AB(IV). ,
406