Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

marinela.maria
from marinela.maria More from this publisher
17.01.2021 Views

Determinarea acetonei se face totdeauna dacă urina conţine ghi'coză precum şi la indicaţia specială a medicului.Materialele necesare. O eprubetă, reactiv Legal-Imbert (soluţiede nitroprusiat de sodiu 10% în. acid acetic glagial) şi soluţie duamoniac.Se toarnă în eprubetă 5—6 ml urină, la care se adaugă cîtevapicături de reactiv. Se agită uşor, apoi se prelinge pe marginea eprubetei l ml amoniac, cu grija să nu se amestece cele două lichid»!,Dacă urina conţine acetonă, se formează un disc violet, la limita d«<separare a celor două lichide.Eezultatul se notează cu pozitiv sau negativ. /Determinarea hemoglobinei din urină se face prin proba HellQi.Materiale necesare: o eprubetă, soluţie de hidroxid de potasjin20 %, lampă de spirt, o clemă pentru ţinerea euprubetei.Se adaugă la 4—5 ml urină cîteva picături de hidroxid de pot:isiu şi se fierbe. Hematina rezultată din distrugerea eritrocitelor HOprecipită împreună cu fosfaţii teroşi pe care îi colorează în roşu,— Determinarea urobilinogenului se face prin metoda Ehrlicli,Urina conţine în mod normal urobilinogen într-o cantitate redusăcare însă nu se poate evidenţia decît prin încălzire. Din acest motiv,urina trebuie răcită înainte de analiză, pentru a nu obţine un rezultat,fals. Ca şi la determinarea albuminei şi în acest caz se va folosi <>eprubetă martor.Materialele necesare. Două eprubete, o lampă de spirt, reactivEhrlich (soluţie de paradimetilaminobenzaldehidă 20% în acidclorhidiic concentrat).Se toarnă în cele două eprubete cîte 4—5 ml urină; într-unudin ele se picură cîteva picături de reactiv. Se compară după l—Uminute cu eprubetă martor. Dacă apare o culoare roşie, uribilinogenul este crescut. TJrobilinogenul este normal dacă culoarea roşiţiapare la încălzire şi este scăzut sau absent dacă nu apare nici la cald.Gradul de pozitivitate a reacţiei se apreciază după intensitateaculorii: culoarea roz spre roşu, care apare după 1—2 minute, denotito reacţie slab-pozitivă şi se notează cu +; culoarea roşu intenn,apărută imediat după adăugarea reactivului, denotă că urobilinogenul este crescut şi se notează cu 2 cruci (++); culoarea roşiţiaprins cu 3 cruci (+ + +) şi cea carmin cu 4 cruci (+ + ++).—Determinarea bilirubinei se face prin proba Eosin, folosindca reactiv alcool iodat 6%.Se toarnă într-o eprubetă 4—5 ml urină ; pe peretele ei se preling1—2 ml alcool iodat. Sub influenţa iodului, bilirubina se oxideaziiîn biliverdină dînd naştere unui inel verde la limita de separare >tlichidelor.402

Proba Eosin se face totdeauna paralel cu determinarea urobiliuogenului.— Pigmenţii sanguini sînt reprezentaţi de bemoglobina, care sel toate găsi în urină sub două forme : bemoglobina fixată în globuluiroşu şi hemoglobina liberă. Cercetarea chimică a pigmenţilor sanguinise face prin metoda Gregersen.i Materialele necesare. O eprubetă, benzidrină, acid acetic glacial , txroxidde bariu sau apă oxigenată de 10 volume. l Se toarnă 2—3ml urină într-o eprubetă, se adaugă un vîrf de juţit de benzidrinăşi 10—15 picături de acid acetic glacial. Se agită bine şi se adaugăcîteva picături de peroxid de bariu sau apă oxigenată, în prezenţasîngelui, culoarea conţinutului eprubetei variază. qe la verde laalbastru, prin oxidarea benzidrinei.Materiile fecale. Punerea în evidenţă a sîngelui din materiifecale se face la fel ca şi din urină, prin metoda Gregersen. Materiilefecale vor fi diluate cu apă distilată, în loc de eprubetă sepoate folosi şi o placă de porţelan cu godeu, în care se tritureazăunfragment de fecale cu apă distilată, la care se adaugă apoi reactivii.8 în g el e. în legătură cu sîngele, asistenta trebuie să ştie săexecute la patul bolnavului următoarele analize :Determinarea timpului ăe sîngerare. Timpul de sîngerare esteperioada care se scurge din momentul înţepării lobulului urecbii sau apulpei degetului pînă la oprirea hemoragiei.Materialele necesare. Un ac steril, alcool, vată, hîrtie de filtru,.iTonometru sau ceas cu secundar.Se dezinfectează lobului urechii sau pulpa degetului cu un tamponde vată îmbibată cu eter şi se execută înţepătura cu un ac sterilla o adîncime de circa 4 mm. Se notează momentul înţepăturii şi apoi,fără a stoarce locul, se absoarbe cu hîrtie de filtru la fiecare 20—30de secunde picătura de sînge care apare în mod spontan, în condiţiinormale, sîngerarea se va opri după 2—4 minute.Ştergerea picăturiloi de sînge trebuie făcută în aşa f e 1 , încît peliîrtie să apară linii roşii paralele, notînd care este prima, precumtji ora cînd a fost trasată. Din aceste date se poate controla apoiuşor cîte minute a durat sîngerarea, evitîndu-se astfel o eventualăgreşeală la urmărirea ceasului.Determinarea timpului ăe coagulare. Timpul de coagulare esteperioada scursă de la recoltarea sîngelui pînă la coagularea lui.Materialele necesare. TJn ac steril de seringă, lame uscate sji curatevată, alcool, ceas cu secundar, cameră umedă sau ulei de parafină.< 1 <amera umedă se realizează punînd într-o cutie Petri o rondelă dehîrtie de filtru îmbibată cu apă distilată, pe care se aşază două.baghete de sticlă.403

Proba Eosin se face totdeauna paralel cu determinarea urobiliuogenului.

— Pigmenţii sanguini sînt reprezentaţi de bemoglobina, care se

l toate găsi în urină sub două forme : bemoglobina fixată în globului

roşu şi hemoglobina liberă. Cercetarea chimică a pigmenţilor sanguini

se face prin metoda Gregersen.

i Materialele necesare. O eprubetă, benzidrină, acid acetic glacial , txroxid

de bariu sau apă oxigenată de 10 volume. l Se toarnă 2—3

ml urină într-o eprubetă, se adaugă un vîrf de juţit de benzidrină

şi 10—15 picături de acid acetic glacial. Se agită bine şi se adaugă

cîteva picături de peroxid de bariu sau apă oxigenată, în prezenţa

sîngelui, culoarea conţinutului eprubetei variază. qe la verde la

albastru, prin oxidarea benzidrinei.

Materiile fecale. Punerea în evidenţă a sîngelui din materii

fecale se face la fel ca şi din urină, prin metoda Gregersen. Materiile

fecale vor fi diluate cu apă distilată, în loc de eprubetă se

poate folosi şi o placă de porţelan cu godeu, în care se tritureazăun

fragment de fecale cu apă distilată, la care se adaugă apoi reactivii.

8 în g el e. în legătură cu sîngele, asistenta trebuie să ştie să

execute la patul bolnavului următoarele analize :

Determinarea timpului ăe sîngerare. Timpul de sîngerare este

perioada care se scurge din momentul înţepării lobulului urecbii sau a

pulpei degetului pînă la oprirea hemoragiei.

Materialele necesare. Un ac steril, alcool, vată, hîrtie de filtru,.

iTonometru sau ceas cu secundar.

Se dezinfectează lobului urechii sau pulpa degetului cu un tampon

de vată îmbibată cu eter şi se execută înţepătura cu un ac steril

la o adîncime de circa 4 mm. Se notează momentul înţepăturii şi apoi,

fără a stoarce locul, se absoarbe cu hîrtie de filtru la fiecare 20—30

de secunde picătura de sînge care apare în mod spontan, în condiţii

normale, sîngerarea se va opri după 2—4 minute.

Ştergerea picăturiloi de sînge trebuie făcută în aşa f e 1 , încît pe

liîrtie să apară linii roşii paralele, notînd care este prima, precum

tji ora cînd a fost trasată. Din aceste date se poate controla apoi

uşor cîte minute a durat sîngerarea, evitîndu-se astfel o eventuală

greşeală la urmărirea ceasului.

Determinarea timpului ăe coagulare. Timpul de coagulare este

perioada scursă de la recoltarea sîngelui pînă la coagularea lui.

Materialele necesare. TJn ac steril de seringă, lame uscate sji curate

vată, alcool, ceas cu secundar, cameră umedă sau ulei de parafină.

< 1 <amera umedă se realizează punînd într-o cutie Petri o rondelă de

hîrtie de filtru îmbibată cu apă distilată, pe care se aşază două.

baghete de sticlă.

403

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!