Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Edemul. Edemul este un fenomen foarte frecvent în cursul
bolilor renale, cardiace, carenţiale sau inflamatoare. Regiunea edr
maţiată este mai voluminoasă, pielea mai palidă, lucie şi mai străvezia,
nu prezintă cute, căci pielea şi ţesutul subcutanat sînt infliltrate cu
serozitate. Pielea îşi pierde elasticitatea şi păstrează un oarecare timp
urmele de presiune a degetelor. Edemul poate fi localizat sau genera •
liazt; în acest ultim caz vorbim de anasarcâ.
Edemul de culoare albă, localizat mai întîi la pleoape, apoi In
organele genitale, se datoreşte unor afecţiuni renale.
Edemul, însoţit de cianoză, localizat iniţial în părţile declivo
ale corpului, se datoreşte stazei venoase. El poate fi localizat, cînd
staza venoasă este determinată de un obstacol în calea unei vene, ca :
tromboza, compresiunea externa de către o tumoare etc., sau generalizat
în afecţiunile cardiace şi pulmonare, care, prin insuficienţa
inimii drepte, creează o stază generală în sistemul venos. El se mai
numeşte şi edem albastru.
Edemul survenit la bolnavi caşectici, canceroşi, tuberculoşi,
subnutriţi sau după perioade lungi de inaniţie, în distrofii hepatice etc.
apare ca o consecinţă a scăderii proteinelor plasmatice şi reducerii
presiunii coloid-osmotice a sîngelui şi poartă numele de edem caşectic.
Edemul de culoare roşie localizat în jurul proceselor inflamatore
poartă numele de edem inflamator.
Edemul poate avea şi o cauză alergică, cînd vorbim de edem
angioneurotic.
Descuamaţiile. Descuamaţiile trebuie observate cît mai precoce,
ele putînd semnala o boală infecţioasă, prin care bolnavul a trecut
recent. Recunoaşterea ei poate contribui la stabilirea diagnosticului
bolii actuale. Prezenta descuamărilor are o mare importanţă în special
la copiii la care bolile infecţioase însoţite de descuamări sînt mai
frecvente.
Se va observa caracterul descuamaţiei, ea putînd fi: furfuracee,
lamelară sau în lambouri şi se va raporta medicului caracterul ei
exact, regiunea şi timpul în care a apărut.
Erupţiile cutanate. Erupţiile cuatanate pot apărea în cursul
spitalizării. Ele trebuie observate şi semnalate imediat medicului,
putînd reprezenta boli infecto-contagioase. Erupţiile cuatanate pot fi
determinate de :
— boli infecţioase acute : scarlatină, rujeolă, rubeolă, varicelă,
febră tifoidă, tifos exantematic, herpes, erizipel şi erizipeloid, zonă :
— reacţii alergice, ca : urticarie, boala serului;
— hiperexcitabilitatea nervilor vasomotori ai pielii, ca dungile
Trousseau şi dermografismul, care apar uneori în meningite, neuraste
nie, boala Basedow etc.;
354