Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Culoarea tegumentelor. Culegerea datelor semeiologice relativ
pielea bolnavului cade în sarcina medicului. Totuşi, asistenta în
Cazul îmbrăcării şi dezbrăcării bolnavului, toaletei zilnice şi cu ocazia
Hplicării procedeelor terapeutice, trebuie să observe bine tegumentele
jolnavului, pentru a putea sesiza modificările survenite în timpul
Jnternării, ele puţind avea importanţă în mersul bolii.
Paloarea exagerată 'a pielii se constată în caz de anemii şi de |
rigare insuficientă a pielii. Paloarea instalată în mod brusc se datoeşte
de obicei unei hemoragii. Prin pierderea unei cantităţi de
lînge, organismul se anemiază. O paloare extremă se constată în
(jazuri de colaps şi şoc datorită adunării sîngelui în vasele abdominale
bxcesiv dilatate, lipsind pielea de o irigare suficientă.
Cianoza se manifestă prin culoarea albastră a tegumentelor. Ea
ge datoreşte tulburărilor de hematoză, care fac să se acumuleze hemoglobina
redusă în sînge. Astfel ea apare în afecţiunile aparatului
tespirator care deranjează procesul de respiraţie, ca : obstacole în
calea aerului, reducerea suprafeţei respiratorii, sau alterarea funcţiei
[muşchilor respiratori; de asemenea, în cursul afecţiunilor aparatului
circulator însoţite de insuficienţa inimii drepte cu stază venoasă
consecutivă, precum şi în unele boli congenitale ale inimii.
Cianoza poate să apară şi localizată, cînd circulaţia de reîntoar-
Icere a unei regiuni este deranjată printr-o tromboză sau compresiunea
lunei vene. Ea poate apărea şi sub formă de crize, cînd are o cauză
{spastică.
Eoşeaţa intensă a pielii poate să apară în emoţii, în cursul efor-|
tului fizic sau în caz de febră, în pneumonie, jumătatea de faţă din
jartea afectată este mai roşie, congestionată. O roşeaţă anormală
ipare şi în unele afecţiuni hemoragice.
Coloraţia galbenă a tegumentelor apare în caz de ictere sau în
irma consumării unor medicamente ca: atebrină, acid picric etc.
llcterul se manifestă mai întîi la sclerotice, puţind avea nuanţe sau
•intensităţi diferite : icterul flavin este galben-palid, icterul rubin are
Io nuanţă roşie asemănătoare culorii portocalei, icterul verdin este
Iun icter intens cu nuanţă verde, iar icterul melanic se caracterizează
! printr-o nuanţă neagră. Coloraţia icterică poate semnala apariţia
[unei boli infecţioase, de aceea va fi raportată imediat medicului,
în cursul diferitelor îmbolnăviri pot să apară pigmentaţii anor-| male
ale pielii, ca de exemplu culoarea galbenă ca paiul în cancer şi
[anemia pernicioasă, culoarea brună, cenuşie-murdar în ciroză hepa-
Jtică, culoarea bronzată în boala Addison, culoarea cenuşie-murdar
în supuraţii pulmonare cronice etc.
23 - c. 18
35
3