Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Uşile şi ferestrele să fie netede şi astfel uşor de întreţinut în
stare curată. Ferestrele să fie cît mai mari. Este bine ca peretele
exterior al salonului să fie ocupat în totalitate de geamuri, care
coboară pînă la podea. Suprafaţa geamului trebuie să reprezinte
cel puţin 1/4 din suprafaţa salonului, dar cel puţin 2 m 2 în cazul
rezervelor mai mici de 14 m 2 . Apropierea geamului de podea măreşte
suprafaţa de iluminat şi asigură pentru bolnav o vizibilitate mai
mare din pat spre exterior.
Iluminatul'»artificial să fie difuz şi indirect s-au semiindireit,
apropiindu-se cît mai mult de lumina naturală. Intensitatea iluminatului
artificial să nu fie exagerată, ca să asigure odihna bolnavilor,
în afară de lumina centrală a salonului, este de dorit ca fiecare pai
să aibă o lampă pe noptieră sau deasupra patului, cu stativ articulai
pentru a se putea dirija lumina după dorinţa bolnavului şi necesităţile
personalului de îngrijire. Pentru noapte rămîne aprins în salon
numai un bec colorat în albastru închis, cît mai jos spre podea,.
în apropierea uşii, servind la orientarea bolnavilor.
în fiecare salon să fie introdusă apa. împrejurul lavaboului,
peretele să fie căptuşit cu faianţă.
încălzirea optimă a saloanelor este cea centrală, prin radiatoare
cu apă sau aburi de joasă presiune. Dacă spitalul nu dispune do
instalaţia necesară, încălzirea se va face prin sobe de teracotă, a
căror alimentare este de preferat să se facă din coridoare. Astlol
se asigură, atît curăţenia saloanelor, cît şi liniştea bolnavilor, în
unele locuri se utilizează încălzirea podelelor sau tavanului.
Utilizarea aerului condiţionat este o formă superioară a încălzirii
si ventilaţiei saloanelor.
Temperatura optimă în saloane în timpul zilei este de 19° pentru
adulţi, în cursul nopţii, temperatura poate să scadă pînă la 14 —35".
în saloanele de copii mici se permanentizează temperatura de 20 — 2U",
în saloanele de sugari la 22 —24°, iar la imaturi la 28°.
Ventilaţia saloanelor trebuie să fie uşor reglabilă. Cea niiiJ
frecvent utilizată este ventilaţia prin fereastră, însă deschizăturile
reglabile ale geamurilor superioare şi inferioare nu trebuie să provonri*
curent puternic de aer peste bolnavi. Din această cauză caloriferei' 1
sînt în aşa fel instalate, ca, din direcţia geamurilor, bolnavii să p n
mească numai aer încălzit. Dacă aerisirea se face prin fereastră sn
uşă, în timpul iernii bolnavii sînt întorşi cu spatele spre sursa <
aer rece, acoperiţi cu o pătură în plus, iar pentru cap li se dă o bas n
sau căciulită, pentru a-i feri de răceală. Aerul în saloanele de b ol n vi
se viciază mult mai repede decît în camerele de locuit, ceea <
implică o ventilaţie desăvîrşită. Se aeriseşte dimineaţa, după servin ,.
36