Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

De multe ori este necesar ca hemoptizia să fie deosebită de hema
temeză. în caz de hematemeză, sîngele este de multe ori coagulat,
sub influenţa acidului clorhidric devine brun-închis, conţine muco
zităţi sau resturi alimentare şi are o reacţie acidă.
De multe ori sputa are un catracter mixt, ca :
f) Sputa mueo-purulentă. formată din mucus amestecat cu puroi.
Colorată în alb-gălbui sau verzui, după culoarea puroiului, sputu
este opacă, netransparentă. Puroiul poate fi amestecat cu mucus,
formînd o masă omogenă, sau să fie sub formă de monede sau plăci
izolate în masa mucusului, cînd vorbim de sputa numulară.
g) Sputa sero-muco-purulentă rezultă din amestecarea puroiului
şi a mucusului într-o masă seroasă. De obicei apare într-o cantitate'
mare, care, recoltată într-un borcan de sticlă, se separă în patru
straturi: stratul superior, spumos; apoi stratul seros, în care înoată
porţiuni muco-purulente urmat de stratul seros, fără porţiuni mucopurulente,
de culoare verzuie şi stratul inferior grunjos, format din
puroi. Această sputa este caracteristică pentru bronşiectazie şi gan
grena pulmonară.
h) Sputa sanguinolentă este o sputa mucoasă, purulentă sau
seroasă etc., la care s-a amestecat şi sînge. Astfel avem sputa ruginie»
sau cărămizie din pneumonie, sputa sero-sanguinolentă din edemul
pulmonar, sputa rozată gelatinoasă din cancerul pulmonar, sputa
brună-închis, vâscoasă, aderentă din infarctul pulmonar sau sputa
brună, fetidă, din gangrena pulmonară.
Culoarea. Culoarea sputei este foarte variată şi de multe ori patognomică
pentru anumite îmbolnăviri: sputa mucoasă este albă, albăcenuşie;
sputa muco-purulentă are o nuanţă gălbuie-verzuie; sputele
purulente sînt galbene-verzui. în pneumonie, sputa are o culoare
ruginie-cărămizie, în gangrena pulmonară, brună-murdar, iar în
infarctul pulmonar este brună-închis, aderentă de vas şi foarto
vîscoasă.
Sputa poate să ia culoarea unor substanţe străine, cu care tui
amestecă. Astfel uneori, în urma inhalării prafului de făină, bolnavii
au o sputa albă. Minierii şi fochiştii, care inhalează praf de cărbune,
au o sputa neagră etc.
Icterul colorează şi sputa într-o nuanţă verde, datorită impregnării
cu bilirubină, care se oxidează în biliverdină.
Mirosul. Sputa nu are în general nici un miros, totuşi în unele
afecţiuni ea prezintă un miros fetid, ca de exemplu în dilataţia bronşică,
cavernele tuberculoase etc. în gangrena pulmonară, sputa are o
fetiditate penetrantă, insuportabilă, în unele supuraţii pulmonare,
sputa are mirosul pământului sau al paiului umed.
344