Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

i"
Nu se poate vorbi de forma scaunului în cazul evacuărilor lichide
(enterocolite acute, febră tifoidă) sau dacă scaunul este format din
Milei cantităţi de mucus, puroi sau sînge (dizenterie).
Culoarea. Culoarea normală a scaunelor este brună. Această
fuioare este dată de stercobilină, derivat al bilirubinei. Intensitatea
ÎMI lorii este în funcţie şi de felul alimentelor consumate. Begimul lactat
1
" să apară scaune de culoare mai deschisă, chiar galbenă. Begimul
• nat dă scaunelor o culoare brună-închis. Alimentele preparate din
;e colorează materiile fecale în negru, legumele verzi în verde, iar
rele, ciocolata, afinele dau scaunelor culoarea lor caracteristică.
în condiţii patologice, culoarea scaunelor va fi determinată
primul rînd de viteza tranzitului intestinal. Scaunul va avea o M
l oare galbenă-aurie în caz de diaree, bilirubina neavînd timp să m-
reducă din cauza tranzitului accelerat. Bilirubina poate să se oxide/.e
la nivelul intestinului gros (sau eventual după evacuarea scaunului) ;
în acest caz scaunul va fi de culoare verde (foarte des întîl-nl! la
copii), în caz de constipaţie, prin concentrarea scaunului, iM'csta
va lua o culoare mai închisă.
Scaunul va fi de culoare albicioasă, ca argila, în lipsa pigmenţilor
biliari, aşa cum se întâlneşte în icterul mecanic. Aceeaşi culoare are
W'iiunul dacă conţine o mare cantitate de grăsimi nedigerate, ca de
exemplu în pancreatitele cronice.
Scaunul va fi hipercolorat, brun-închis, în caz de icter hemolitic.
Scaunul de culoare neagră ca păcura, moale şi lucios, denotă
o hemoragie în porţiunea superioară a tubului digestiv. Sîngele ajuns
1n lumenul tubului digestiv este transformat de sucurile digestive,
luînd această culoare neagră.
Dacă scaunul este amestecat sau acoperit cu sînge proaspăt,
ro.şu, sau este format numai din sînge, hemoragia provine din porţiunea
inferioară a tubului digestiv.
Numeroase medicamente conferă scaunelor o culoare caracteristică.
Asistenta trebuie să le cunoască, pentru a nu da interpretări
greşite unor modificări lipsite de substrat patologic. Astfel bismutul
colorează materiile fecale în brun-negru, f ierul în negru-verzui, bariul
Iu alb, calomelul în verde, cărbunele în negru-mat, lipsit de luciu
(ceea ce îl deosebeşte de melenă).
Mirosul. Mirosul materiilor fecale este determinat de substanţele
rezultate din procesele de fermentaţie şi de putrefacţie din intestinul
gros. Acest miros este foarte variabil şi în condiţii fiziologice.
I'enetrabilitatea mirosului este în funcţie şi de consistenţa scaunului.
Astfel, scaunele dure au un miros mai puţin pronunţat, în diaree
cu tranzit foarte accelerat — cînd se evacuează rapid conţinutul
intestinului subţire, fără ca acesta să fie trecut prin procesele de fer-
335