Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

zintă tulburări subiective şi obiective în sfera aparatului digestii
şi a glandelor anexe, urmărirea scaunelor se va face în mod sistematic.
Scaunele, care prezintă modificări patologice sau sînt suspect»',
vor fi păstrate pentru vizită, iar cele care semnalează o complicaţii»
care necesită intervenţie medicală de urgenţă (de exemplu meleniV
cu sînge proaspăt) se vor raporta imediat medicului.
Scaunul păstrat pentru vizită va fi recoltat într-un bazinet (pion
că) curat, după ce bolnavul a urinat într-un alt vas. Plosca se acoporiV
bine şi se păstrează într-o boxă anexată grupului sanitar. Pentru a
uşura o examinare mai completă, asistenta se poate folosi de o bughetă
de sticlă. După vizită (daca nu s-a dispus altfel), scaunul poatn
fi aruncat, în cazul bolilor infecţioase cu transmitere digestivă, ca i
febră tifoidă, dizenterie, hepatită epidemică, poliomielită etc., dacft
spitalul nu are tanc septic, scaunul va fi dezinfectat timp de 2 or»»,
Omul sănătos are zilnic un singur scaun. Emisiunea se face uşor,
fără eforturi. Scaunul normal este de culoare brună, cu miros carae
teristic de putrefacţie, f ară gaze. Scaunul este alcătuit din reziduuri Io
rămase în urma digestiei alimentelor, din celule descaumate de JH<
suprafaţa tubului digestiv şi din glandele digestive, din produsei»'
de excreţie ale tubului digestiv şi ale glandelor anexe şi conţine un
număr foarte mare de microbi. Alimentele sînt în cea mai marc
parte digerate complet şi resorbite în intestinul subţire şi numai »»
cantitate redusă apare în materiile fecale sub formă de reziduuri
nedigerate. Din acest motiv, lipsa scaunului nu poate fi motivai iv
prin lipsa' sau alimentaţia insuficientă a bolnavului.
Datele în legătură cu tranzitul intestinal se vor strînge în moi l
sistematic, ţinînd seama de frecvenţa, orarul emisiunilor, cantitn
tea, forma, consistenţa, culoarea, mirosul, de eventualele substanţe
străine care s-ar fi putut amesteca cu scaunul sau s-ar găsi pe supru
faţa lui, precum şi de gradul de digestie a alimentelor consumaţi'
Frecvenţa scaunelor, în condiţii normale, bolnavii au l—2 scaune
în decurs de 24 de ore. în condiţii patologice evacuările pot varia în
funcţie de viteza tranzitului intestinal.
Tranzitul accelerat provoacă scaune frecvente; în acest caz vor
bim de diaree. Tranzitul întîrziat face ca evacuările de scaun să fie
mai rare (de exemplu o dată la 3—4 zile); în acest caz vorbim de
constipaţie. în caz de oprire a tranzitului, bolnavul nu are de loc
scaun şi se instalează starea numită ileus.
Diareea este caracterizată prin scaune frecvente, de consistenţii
scăzută, păstoase, semilichide sau lichide. De multe ori apar numeroaw»'
resturi alimentare nedigerate. Diareea este determinată de trei factori
: exagerarea peristaltismului intestinal, exagerarea secreţiei
332