Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Idicului sau le păstrează pînă la vizită. Pentru a putea descrie
Ina în mod sistematic, asistenta trebuie să cunoască caracterele
Jitative ale urinii emise :
Culoarea. Urina normală are o culoare galbenă-deschis. Ea poate
varieze în limite normale, de la galben-deschis ca paiul pînă la
lin-închis. Culoarea urinii depinde de conţinutul ei în substanţe
florante. Astfel, cu cît urina va fi mai diluată, cu atît va fi mai
J«cbisă la culoare şi invers.
Concentraţia urinii normale în substanţe colorante depinde şi de
jimul dietetic, care determină şi reacţia urinii. Un regim bogat
carne acidifică urina, care va avea o culoare mai închisă, pe cînd
îgimul vegetarian, dimpotrivă, alcalinizează urina şi va avea o
;iloare mai deschisă.
în cazuri patologice, în poliurie, culoarea urinii este foarte
des-;iisă. în diabetul zaharat şi insipid sau în cazuri de scleroză
renală, ina emisă este complet incoloră ca şi apa. Dimpotrivă, în
stările oligurie, ca febră, nefrite etc. (dar şi în stările fiziologice cu
pier-i-re mare de apă pe cale extrarenală, ca în eforturi musculare
accen-mute), urina este închisă, galbenă-brună sau roşie-brună.
Culoarea urinii se modifică în cazurile cînd se elimină prin ea
flibstanţe colorante, componenţi normali ai urinii în cantităţi exai-rate,
precum şi atunci cînd apar în urină substanţe colorate anor-
Jmle
Ȧstfel, în caz de ictere, culoarea urmii devine brună-închia şi,
foca ce este mai semnificativ şi spuma urinii prezintă aceeaşi culoare.
Pingele colorează urina în roşu-deschis, roşu-închis sau roşu-brun,
lupă cantitatea pe care o conţine. De multe ori urina sanguinolentă
|H(.O tulbure, roşie-verzuie, asemănătoare cu o spălătură de carne.
l>ucă se ridică bănuiala prezenţei sîngelui în urină, se va cerceta
jlucă nu are o altă provenienţă, spre exemplu uterină (menstruaţie,
iincer uterin etc.)- Este important ca urina să fie văzută imediat
in. emisiune, fiindcă se poate întîmpla ca ea să-şi schimbe culoarea
Ilupă un anumit timp sau din claia să devină tulbure.
Numeroase medicamente schimbă culoarta urinii: antipirina
rolorează urina în galben-intens, roşu-galben; piramidonul în roz,
i'oşu-cărămiziu; chinina, folia Uxae ursi, acidul salicilic în cafeniu-
Iroşu sau brun-negru; albastrul de metilen în albastru-verde; tri-
'jmflavina în galben aprins, iar bromoformul în verde.
Asistenta are sarcina ca ori de cîte ori administrează bolnavilor
iiHttel de medicamente, să atragă atenţia efectului lor asupra culorii
in inii, pentru a nu fi îngrijoraţi.
Aspectul urinii normale este clar la emisiune, transparent;
• lupă un timp, ea poate deveni tulbure şi în mod normal se formează
329