Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Pentru a se putea orienta asupra raportului dintre cantitatea do
mă emisă în cursul zilei şi cea din cursul nopţii, se va recolta senit
urina emisă între orele 8 şi 21 şi cea eliminată între orele 21 şi
ilitnineaţa următoare. La diabetici, pentru urmărirea dinamică a
loranţei faţă de hidraţii de carbon, urina totală din 24 de ore se va
lecta separat în trei (eventual în mai multe) mostre, după numă-I
meselor consumate de bolnav.
Asistenta va educa bolnavul să urineze numai în urinai şi să nu
unce urina. Determinarea cantităţii de urină nu se poate face pe
./.a aprecierii bolnavului. Bolnavul imobilizat la pat va fi invitat
înainte de defecare să-şi golească vezica urinară, pentru a nu eli-
• iua urină în ploscă, ceea ce ar împiedica determinarea exactă
a ei.
Urina emisă de bolnavi în urinale va fi colectată în vase cilindrice,
gradate, cu glt larg, curăţite riguros şi bine acoperite. Vasele
Vor fi ţinute totdeauna la răcoare, pentru a preveni descompunerea
Iii inii în timpul colectării. Pentru a împiedica procesele de fermentaţie
se vor adăuga la urina colectată cîteva cristale de timol (care
lin modifică reacţiile chimice). Dacă nu avem la dispoziţie vase gradate
de la fabrică vom putea utiliza orice borcan de 2—4 kg, pe
iwe-1 vom grada noi — pe baza măsurătorilor anterioare — cu un
creion dermatogiaf, sau cu benzi de leucoplast, lipite vertical pe
llicle şi pe care se notează cu cerneală nivelurile corespunzătoare
Volumelor fixe de urină. Sticlele trebuie etichetate, purtînd numele
liolnavului, numărul camerei şi al patului.
Pentru a ne putea da seama de circulaţia lichidelor din organism
*le necesar ca, alături de înregistrarea volumului diurezei, să se
oteze exact şi cantităţile de lichide ingerate. Prin lichide
ingerate
• înţelege tot ceea ce a băut bolnavul: apă, ceai, cafea, supă, sirop
U;., la care se vor adăuga şi lichidele provenite din zarzavaturile şi
11 netele consumate. Eaportul dintre cantitatea de lichide ingerate
.i cantitatea eliminată reflectă bilanţul circulaţiei apei în organism.
Acest raport fiind influenţat şi de o serie de alţi factori ca : natura
l'iochimică a alimentelor consumate, apa pierdută prin perspiraţie
, i prin scaun etc., este bine ca paralel cu determinarea cantităţilor
'Ic urină emise şi de lichide consumate să se facă şi graficul evoluţiei
greutăţii corporale, prin cîntărirea zilnică a bolnavului.
Cantitatea de urină emisă în 24 de ore se notează zilnic pe foaia
i le temperatură a bolnavului (fig. 160). Notarea se face prin haşui
;irea pătrăţelelor corespunzătoare cantităţilor de urină şi zilelor respective.
Haşurarea se face cu creion albastru. Nivelul liniei groase
n foii de temperatură corespunde cu 11 de urină, fiecare linie orizon-
Inlă în plus sau în minus echivalînd cu 100 g. în acest fel, distanţa
afectată pe ordonata foii de temperatură pentru l grad de tempera-
325