Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf
de intensitatea factorilor cauzali, ci şi de gradul de reactivitate norganismului, care determină variaţii individuale.Variaţiile fiziologice ale tensiunii arteriale în cursul zilei nudepăşesc 20, maximum 30 mmHg, dar şi aceste modificări relalhmici pot avea o semnificaţie patologică, ceea ce reclamă înregisti :irea sistematică şi conştiincioasă a tensiunii arteriale.Mvelul tensiunii arteriale poate să depăşească valorile normale inplus, cînd vorbim de hipertensiune, sau în minus, cînd vorbim de Iiipotensiune. Modificările (în plus sau în minus) pot să intereseze, al i l/tensiunea minimă, cît şi tensiunea maximă, în aceste cazuri, ten s iunea diferenţială rămîne nemodificată, în alte cazuri, însă, variaţiiletensiunii maxime şi minime nu se fac paralel, ceea ce determinamodificarea tensiunii diferenţiale, realizînd tablourile de hipertensiune maximă, hipotensiune maximă, hipertensiune minimă şi hipotensiune minimă.Hipertensiunea arterială apare ca un simptom în bolile A r asculare, ale rinichilor, în tulburări endocrine, menopauză, hipercorl icism, boala Basedow, intoxicaţia saturnină etc. sau constituie o boalflindependentă, boala hipertensivă.Hipotensiunea arterială apare o dată cu scăderea forţei «lecontracţie a inimii (miocardite, endocardite, afecţiuni valvulare stabilizate) apoi în caz de insiuficienţă circulatorie periferică, prin relaxarea pereţilor vasculari (ca în vasodilataţia paralitică a bolilorinfecţioase), în caz de reducerea mesei sanguine (hemoragii, diareic,vărsături accentuate, transpiraţii abundente etc.), precum şi uneletulburări endocrine (de exemplu insuficienţa glandelor suprarenale).Variaţiile independente ale tensiunii maxime şi minime pot avenun sens divergent prin creşterea tensiunii maxime cu scăderea concomitentă a tensiunii minime, sau de sens convergent , prin scădereatensiunii maxime şi creşterea concomitentă a celei minime. Modificarea divergentă a tensiunii maxime şi minime se observă în caz deinsuficienţă aortică, boala Basedow, anemii accentuate şi sclerozavaselor mari. Modificarea convergentă se constată în stenoza mitrală.DIUREZADiureza are scopul de a elimina din organism substanţele iniitile provenite din metabolismul intermediar protidic, care acumulate,în sînge devin toxice pentru organism. Eliminarea acestor substanţese face în soluţie apoasă şi împreună cu ele părăsesc organismul ijisărurile minerale, precum şi o serie de alte substanţe de dezasimilaţiode care organismul nu mai are nevoie.322
In mecanismul de eliminare a produşilor de dezasimilare intervin,Vturi de rinichi şi tubul digestiv, ficatul, glandele cu secreţie internă,irea funcţională a aparatului circulator, influenţate toate de actilateasistemului nervos. Tulburările metabolismului intermediarrepercutează, de asemenea, asupra diurezei, influenţînd atîtcanti-'lea, cît şi calitatea urmii excretate. De aceea, urmărireadiurezei analiza uriinii constituie o etapă obligatorie a îngrijiriioricărui olnav. Ba ne va furniza date preţioase în primul rîndasupra stării Miaratului urinar, dar în acelaşi timp va putea damedicului date preţioase pentru stabilirea diagnosticului, urmărireaevoluţiei şi stal u l irea prognosticului într-o serie de îmbolnăviri, înunele îmbolnă-iri, de exemplu în bolile de nutriţie, examenulcalitativ şi cantitativ .1 urinii este un criteriu de a apreciabilanţul nutritiv.Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticulu i şi conducerii tratamentului, asistenta va urmări:1. tulburările de emisiune urinară;2. cantitatea de urină emisă în 24 de ore;3. caracterele calitative ale urinii.1. Tulburările de emisiune urinară. Emisiunea urinii estede-. lansată de senzaţia de micţiune. în mod normal, numărulemisiunilor în decurs de 24 de ore este de 5—6 la bărbaţi şi 4—5 lafemei, l''.misiunile urinare au loc cu predominanţă ziua, noapteaemisiunile i i i n d reduse, în cazuri patologice pot apăreaurmătoarele tulburări 11 c micţiune :a) P o l a k i î i r i a prin care înţelegem frecvenţa anormal de11 i;ire a micţiunilor. Cantitatea de urină emisă poate fi foarte mică,' li iar şi cîteva picături, însă senzaţia de micţiune apare foarte frec-\ cnt. Nevoia anormală de a urina se datoreşte acţiunii iritative asupramucoasei vezicale, a unor procese intravezicale sau de vecinătate,cu : cistite, tuberculoză şi neoplasm vezical, calculoză vezicală, inflainaţiipelviene, afecţiuni uterine, uretrite acute şi cronice, pros-I u l iţe etc. Hiperexcitabilitatea mucoasei vezicale poate să apară şiIn nevropaţi, în alte cazuri, frecvenţa anormală a emisiunilor de urină'• datoreşte unei excreţii mai abundente de urină, ca în colicile reniile, scleroza renală, diabetul zaharat şi insipid etc.b) I s c h u r i a sau retenţia de urină, prin care se înţelege incapacitatea vezicii urinare de a-şi evacua conţinutul. Ea nu trebuienmfundată cu anuria, care însemnează lipsa secreţiei renale. Ischuriapoate fi datorită unui obstacol în calea de eliminare a urinii, ca:wlricturi cicatriceale, calculi inclavaţi în uretră, hipertrofia prostateimm alte procese de vecinătate, care comprimă calea de evacuare aurinii sau unei paralizii a vezicii urinare sau sfincterelor, ca în mieii! c, tabes, poliomielită, traumatisme medulare etc., sau eventual323
- Page 274 and 275: \caste foi, spre deosebire de f oil
- Page 276 and 277: Evaporarea apei prin plămîni şi
- Page 278 and 279: l înaintede măsurare, termometrul
- Page 280 and 281: ferior. La sugari, măsurarea tempe
- Page 282 and 283: te, dacă termometrul este introdus
- Page 284 and 285: tor metale, sub formă de pulberi c
- Page 286 and 287: In evoluţia oricărei febre se pot
- Page 288 and 289: N r. /a tu lui7i le ae ţoalaGreuta
- Page 290 and 291: 00 «5Fig. 144. — Febră remitent
- Page 292 and 293: ţi (le zile afebrile. Această feb
- Page 294 and 295: ta <» coFig. 147. — Febră recur
- Page 296 and 297: re, pentru a putea reduce temperatu
- Page 298 and 299: (•;. 149. — Luarea pulsului la
- Page 300 and 301: la 10 anila 20 de anide la 60 de an
- Page 302: Fig, 152. — Discordanţă Intre p
- Page 305 and 306: sensul că de partea afectată puls
- Page 307 and 308: Urmărirea mecanicii respiratorii s
- Page 309 and 310: Frecvenţa respiraţiei creşte în
- Page 311 and 312: ţltă de coraaj şi tiraj. Acest t
- Page 313 and 314: respiratorii, fie tulburării de re
- Page 315 and 316: l'oximativ cu valoarea tensiunii ar
- Page 317 and 318: torie de înregistrare, care asigur
- Page 319 and 320: lTehnica utilizată pentru determin
- Page 321 and 322: Pentru măsurarea oscilaţiilor art
- Page 323: Iliotiv, după indicaţiile medicul
- Page 327 and 328: Pentru a se putea orienta asupra ra
- Page 329 and 330: •iicit echivalează cu 500 ml de
- Page 331 and 332: Idicului sau le păstrează pînă
- Page 333 and 334: ifsă cunoască determinarea densit
- Page 335 and 336: "Htinale şi scăderea resorbţiei.
- Page 337 and 338: i"Nu se poate vorbi de forma scaunu
- Page 339 and 340: Aspectul şi culoarea scaunului la
- Page 341 and 342: (în scarlatină, difterie, pneumon
- Page 343 and 344: c) Vărsături biliare conţinînd
- Page 345 and 346: Cantitatea. Cantitatea sputei este
- Page 347 and 348: Sputa poate să conţină anumite f
- Page 349 and 350: obiectul permanent şi neîntrerupt
- Page 351 and 352: Verificarea acestor cîntare se fac
- Page 353 and 354: Greutatea corporală a bolnavului t
- Page 355 and 356: Culoarea tegumentelor. Culegerea da
- Page 357 and 358: — acţiunea toxică şi de sensib
- Page 359 and 360: PREGĂTIREA Şl ASISTAREA EXAMINĂR
- Page 361 and 362: — două prosoape curate şi săpu
- Page 363 and 364: inîini. în cazuri extreme ca: hem
- Page 365 and 366: F t i ' inta va prelua valvele vagi
- Page 367 and 368: ţită şi măsuţa rulantă de pan
- Page 369 and 370: Ducă prescripţiile medicale formu
- Page 371 and 372: Alte recoltări, ca sucul gastric s
- Page 373 and 374: nimic dopul scos şi, dacă este po
In mecanismul de eliminare a produşilor de dezasimilare intervin,
Vturi de rinichi şi tubul digestiv, ficatul, glandele cu secreţie internă,
irea funcţională a aparatului circulator, influenţate toate de actilatea
sistemului nervos. Tulburările metabolismului intermediar
repercutează, de asemenea, asupra diurezei, influenţînd atît
canti-'lea, cît şi calitatea urmii excretate. De aceea, urmărirea
diurezei analiza uriinii constituie o etapă obligatorie a îngrijirii
oricărui olnav. Ba ne va furniza date preţioase în primul rînd
asupra stării Miaratului urinar, dar în acelaşi timp va putea da
medicului date preţioase pentru stabilirea diagnosticului, urmărirea
evoluţiei şi stal u l irea prognosticului într-o serie de îmbolnăviri, în
unele îmbolnă-iri, de exemplu în bolile de nutriţie, examenul
calitativ şi cantitativ .1 urinii este un criteriu de a aprecia
bilanţul nutritiv.
Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticul
u i şi conducerii tratamentului, asistenta va urmări:
1. tulburările de emisiune urinară;
2. cantitatea de urină emisă în 24 de ore;
3. caracterele calitative ale urinii.
1. Tulburările de emisiune urinară. Emisiunea urinii este
de-. lansată de senzaţia de micţiune. în mod normal, numărul
emisiunilor în decurs de 24 de ore este de 5—6 la bărbaţi şi 4—5 la
femei, l''.misiunile urinare au loc cu predominanţă ziua, noaptea
emisiunile i i i n d reduse, în cazuri patologice pot apărea
următoarele tulburări 11 c micţiune :
a) P o l a k i î i r i a prin care înţelegem frecvenţa anormal de
11 i;ire a micţiunilor. Cantitatea de urină emisă poate fi foarte mică,
' li iar şi cîteva picături, însă senzaţia de micţiune apare foarte frec-
\ cnt. Nevoia anormală de a urina se datoreşte acţiunii iritative asupra
mucoasei vezicale, a unor procese intravezicale sau de vecinătate,
cu : cistite, tuberculoză şi neoplasm vezical, calculoză vezicală, inflainaţii
pelviene, afecţiuni uterine, uretrite acute şi cronice, pros-
I u l iţe etc. Hiperexcitabilitatea mucoasei vezicale poate să apară şi
In nevropaţi, în alte cazuri, frecvenţa anormală a emisiunilor de urină
'• datoreşte unei excreţii mai abundente de urină, ca în colicile renii
le, scleroza renală, diabetul zaharat şi insipid etc.
b) I s c h u r i a sau retenţia de urină, prin care se înţelege inca
pacitatea vezicii urinare de a-şi evacua conţinutul. Ea nu trebuie
nmfundată cu anuria, care însemnează lipsa secreţiei renale. Ischuria
poate fi datorită unui obstacol în calea de eliminare a urinii, ca:
wlricturi cicatriceale, calculi inclavaţi în uretră, hipertrofia prostatei
mm alte procese de vecinătate, care comprimă calea de evacuare a
urinii sau unei paralizii a vezicii urinare sau sfincterelor, ca în mie
ii! c, tabes, poliomielită, traumatisme medulare etc., sau eventual
323