Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Frecvenţa respiraţiei creşte în caz de emoţii, efort fizic, hipertii"idism,
în stări febrile, în cursul bolilor infecţioase acute, în
afecţi-' i iile pereţilor toracici, în bolile care reduc suprafaţa
respiratorie, în
i omii, hemoragii, intoxicaţii cu oxid de carbon, în bolile inimii,
! > • rinichiului, în toate aceste cazuri, hematoza fiind deranjată,
i nanismul caută să compenseze
irttcitul de oxigen prin creştei
ni frecvenţei respiraţiei.
Frecvenţa respiraţiei scade
HI caz de obstacole în căile resioratorii
superioare sau inferi-
;ure, în tumorile mediastinale,
HI caz de pierdere a elasticităţ
i i cutiei toracice.
e) Ritmul. Mişcările [respilatorii
îşi păstrează în stare
normală un ritm regulat, inspii.iţiile
şi expiraţiile succedînduo
la intervale constante. Bit-
H iul respirator poate ti tulburat
l>rin atingerea centrilor nervoşi
<le cauze toxice, autotoxice (hepatice,
renale), infecţioase, neuroreflexe
etc. în acest caz, automatismul
mişcărilor respiratorii
este grav tulburat,
miş-«•ările respiratorii
succedîndu-se neregulat,
aritmie, dezordonat (vezi
„Dispneea").
I'ig. 153. — Numărarea respiraţiei.
în unele cazuri de obstacole în căile respiratorii, inspiraţia prelungită
şi profundă poate fi însoţită de un zgomot numit cornaj,
determinat de trecerea aerului prin porţiunea strîmtată.
în cazul existenţei unor obstacole mai importante, în timpul
eforturilor de inspiraţie neputînd intra o cantitate suficientă de aer
în plămîni, corespunzătoare gradului de dilataţie a toracelui, se creează
0 diferenţă de presiune între aerul atmosferic şi aerul intraalveolar.
ta vederea echilibrării acesteia, vidul relativ intratoracic, creat
în
1 impui inspiraţiei, va aspira părţile moi ale peretelui toracic,
determinînd
o deprimare în regiunile supra- şi subclaviculară, epigastrică,
precum şi în spaţiile intercostale. Această mişcare paradoxală a pe
reţilor toracici, manifestată prin depresiune în timpul inspira
ţiei, poartă numele de tiraj.
307