Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Urmărirea mecanicii respiratorii se face în practica curentă prin
H 11 apia observaţie şi numărarea mişcărilor respiratorii pe minut
(tehnica număratului vezi mai jos). Controlul constantelor fiziologice
în cursul bolilor însoţite de insuficienţă respiratorie, precum şi
i ii cursul tratamentelor complexe, ca : îngrijirea bolnavilor inconştienţi,
în stare de hibernaţie, anesteziaţi etc., necesită controlul mecanic,
automat şi continuu al respiraţiei.
TJnele aparate fac înregistrări mai complexe, cum este cardio-
Ironul, care, alături de amplitudinea şi frecvenţa respiratorie,,
măsoară şi tensiunea arterială şi este prevăzut cu un integrator pentru
determinarea frecvenţei pulsului.
Elementele care trebuie urmărite la luarea respiraţiei (bolnavul
fiind dezbrăcat) sînt:
a) Timpul respirator. Prin dilatarea cutiei toracice se măresc
toate diametrele ei. La femei, dilatarea priveşte mai mult diametrul
untero-posterior, realizat prin ridicarea şi proiectarea înainte a ster
nului. La bărbaţi se dilată mai mult diametrul transversal, iar la.
copii şi bătrîni, mai mult diametrul vertical, prin contracţia diafragmului.
Conform acestor trei direcţii de mărire a capacităţii cutiei to
racice deosebim o respiraţie tip costal superior la femei, o respiraţie
1 ip costal inferior la bărbaţi şi o respiraţie tip abdominal la copii şi
bătrîni.
în unele stări patologice, tipurile de respiraţie se pot modifica,
în caz că diafragmul este tulburat în funcţiunea sa prin procese
inflamatoare de vecinătate — simfize pleurale, meteorism, ascită
accentuată, paralizia nervilor frenici sau în caz de dispnee foarte
pronunţată — respiraţia va fi şi la bărbaţi de tip costal superior.
Invers, în caz de nevralgii intercostale, paralizia muşchilor L tora-•
clui etc., respiraţia devine abdominală şi la femei.
b) Simetria mişcărilor respiratorii. Mişcările respiratorii ale
<elor două hemitorac'e sînt în stare normală simetrice, cei doi plămîni
participînd în mod egal la procesul de respiraţie, în caz de dureri
accentuate ale peretelui toracic sau ale pleurei, în caz de paralizia
musculaturii unui hemitorace, precum şi de scoaterea din funcţiune
l otală sau parţială a unui plămîn ca şi în colecţii pleurale abundente,,
pneumonie masivă, obstruarea unei bronhii principale, hemitorarele
bolnav îşi diminuează mişcările sau se imobilizează complet,
l n mod compensator, de partea rămasă indemnă, mişcările devin mai
ample, accentuînd prin aceasta asimetria mişcărilor respiratorii.
c) Amplitudinea mişcărilor respiratorii se modifică de obicei
paralel cu frecvenţa respiraţiei, în general, frecvenţa mai mare a
respiraţiei este însoţită de micşorarea amplitudinii, iar scăderea frec
venţei, de mărirea amplitudinilor respiratorii.
to - c. 16
305-