Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf
1. Etapa pulmonară, reprezentată de perioada în carepătrunde prin căile respiratorii pînă la plămîni şi se distribuio iialveolele pulmonare.2. Etapa sanguină reprezentată de schimburile de gaze diiilnaerul alveolar şi sîngele din capilarele circulaţiei mici. Oxigenul duaerul inspirat este predat sîngelui, acesta debarasîndu-se în acolit-,timp de bioxidul de carbon şi de apă.3. Etapa circulatorie reprezentată de transportul oxigenul npînă în ţesuturi şi a bioxidului de carbon de la ţesuturi la alveolrlipulmonare pentru eliminare. Prin modificarea distribuţiei sîngHinîn organism, circulaţia poate interveni în reglarea respiraţiei, mod!ficînd debitul circulator al diferitelor organe după nevoile nioliiboliceale acestora.4. Etapa tisulară reprezentată de schimbul de gaze dintre singoşi ţesuturi cu ajutorul unui sistem complex enzimatic, în urma crtruia oxigenul este cedat ţesuturilor în vederea asigurării proceselorde ardere, iar bioxidul de carbon este încorporat în sînge niscopul de a fi eliminat prin plămîni.Asistenta va putea ţine sub observaţie fazele respiraţiei în unsamblul lor, dar în limbajul curent prin observare şi înregistram»respiraţiei în foaia de temperatură a bolnavului, se înţelege numii lfaza pulmonară a acesteia.Pătrunderea aerului în cutia toracică pînă în alveole şi eliminaroului sînt asigurate de mişcările de dilatare şi de revenire ale cutie!toracice. Dilatarea cutiei toracice (inspiraţia) este asigurată prinmuşchii inspiratori şi inspiratori accesorii ; revenirea ei (expiraţii i)se face în mod pasiv, datorită elasticităţii plămînilor şi toracelui.Dacă toracele şi-a pierdut elasticitatea sau dacă evacuarea aeiulnidin plămîni este împiedicată de un obstacol pe căile aeriene, expiruţia se face cu ajutorul muşchilor expiratori.Respiraţia în stare normală se face liniştit, fără nici un efori .Mişcările cutiei toracice sînt simetrice, ritmice şi abia vizibile.Frecvenţa normală este de 16—20 pe minut dar poate prezenlauşoare variaţii după sex şi vîrstă.Amplitudinea şi frecvenţa mişcărilor respiratorii se adaptea/:idupă necesităţile de oxigen şi gradul de saturaţie cu bioxid de carbonal sîngelui şi ţesuturilor. Cum procesele de hematoză pot fi deranjai rîn îmbolnăviri foarte variate, tulburările de respiraţie vor constituiun indiciu foarte important pentru stabilirea diagnosticului, aprccierea evoluuţiei bolii, recunoaşterea complicaţiilor, ca şi pentruprognosticul bolii. Din acest motiv, urmărirea respiraţiei şi înregistrarea ei pe foaia de temperatură a bolnavului reprezintă o etapă obligatorie a muncii de îngrijire a bolnavului.304
Urmărirea mecanicii respiratorii se face în practica curentă prinH 11 apia observaţie şi numărarea mişcărilor respiratorii pe minut(tehnica număratului vezi mai jos). Controlul constantelor fiziologiceîn cursul bolilor însoţite de insuficienţă respiratorie, precum şii ii cursul tratamentelor complexe, ca : îngrijirea bolnavilor inconştienţi,în stare de hibernaţie, anesteziaţi etc., necesită controlul mecanic,automat şi continuu al respiraţiei.TJnele aparate fac înregistrări mai complexe, cum este cardio-Ironul, care, alături de amplitudinea şi frecvenţa respiratorie,,măsoară şi tensiunea arterială şi este prevăzut cu un integrator pentrudeterminarea frecvenţei pulsului.Elementele care trebuie urmărite la luarea respiraţiei (bolnavulfiind dezbrăcat) sînt:a) Timpul respirator. Prin dilatarea cutiei toracice se măresctoate diametrele ei. La femei, dilatarea priveşte mai mult diametruluntero-posterior, realizat prin ridicarea şi proiectarea înainte a sternului. La bărbaţi se dilată mai mult diametrul transversal, iar la.copii şi bătrîni, mai mult diametrul vertical, prin contracţia diafragmului.Conform acestor trei direcţii de mărire a capacităţii cutiei toracice deosebim o respiraţie tip costal superior la femei, o respiraţie1 ip costal inferior la bărbaţi şi o respiraţie tip abdominal la copii şibătrîni.în unele stări patologice, tipurile de respiraţie se pot modifica,în caz că diafragmul este tulburat în funcţiunea sa prin proceseinflamatoare de vecinătate — simfize pleurale, meteorism, ascităaccentuată, paralizia nervilor frenici sau în caz de dispnee foartepronunţată — respiraţia va fi şi la bărbaţi de tip costal superior.Invers, în caz de nevralgii intercostale, paralizia muşchilor L tora-•clui etc., respiraţia devine abdominală şi la femei.b) Simetria mişcărilor respiratorii. Mişcările respiratorii ale<elor două hemitorac'e sînt în stare normală simetrice, cei doi plămîniparticipînd în mod egal la procesul de respiraţie, în caz de dureriaccentuate ale peretelui toracic sau ale pleurei, în caz de paraliziamusculaturii unui hemitorace, precum şi de scoaterea din funcţiunel otală sau parţială a unui plămîn ca şi în colecţii pleurale abundente,,pneumonie masivă, obstruarea unei bronhii principale, hemitorarelebolnav îşi diminuează mişcările sau se imobilizează complet,l n mod compensator, de partea rămasă indemnă, mişcările devin maiample, accentuînd prin aceasta asimetria mişcărilor respiratorii.c) Amplitudinea mişcărilor respiratorii se modifică de obiceiparalel cu frecvenţa respiraţiei, în general, frecvenţa mai mare arespiraţiei este însoţită de micşorarea amplitudinii, iar scăderea frecvenţei, de mărirea amplitudinilor respiratorii.to - c. 16305-
- Page 256 and 257: U'unde în căile respiratorii, dî
- Page 258 and 259: tliilr, laptele cu zahăr şi cu ad
- Page 260 and 261: substanţelor alimentare, iar mucoa
- Page 262 and 263: ' n se va face pe baza calculării
- Page 264 and 265: tibă la îndemînă în oficiul al
- Page 266 and 267: Poziţia bolnavului în pat este de
- Page 268 and 269: «In persoana proprie. O formă mai
- Page 270 and 271: in locul de unde porneşte. Astfel
- Page 272 and 273: ia fel plasate pe spaţiul foii, ca
- Page 274 and 275: \caste foi, spre deosebire de f oil
- Page 276 and 277: Evaporarea apei prin plămîni şi
- Page 278 and 279: l înaintede măsurare, termometrul
- Page 280 and 281: ferior. La sugari, măsurarea tempe
- Page 282 and 283: te, dacă termometrul este introdus
- Page 284 and 285: tor metale, sub formă de pulberi c
- Page 286 and 287: In evoluţia oricărei febre se pot
- Page 288 and 289: N r. /a tu lui7i le ae ţoalaGreuta
- Page 290 and 291: 00 «5Fig. 144. — Febră remitent
- Page 292 and 293: ţi (le zile afebrile. Această feb
- Page 294 and 295: ta <» coFig. 147. — Febră recur
- Page 296 and 297: re, pentru a putea reduce temperatu
- Page 298 and 299: (•;. 149. — Luarea pulsului la
- Page 300 and 301: la 10 anila 20 de anide la 60 de an
- Page 302: Fig, 152. — Discordanţă Intre p
- Page 305: sensul că de partea afectată puls
- Page 309 and 310: Frecvenţa respiraţiei creşte în
- Page 311 and 312: ţltă de coraaj şi tiraj. Acest t
- Page 313 and 314: respiratorii, fie tulburării de re
- Page 315 and 316: l'oximativ cu valoarea tensiunii ar
- Page 317 and 318: torie de înregistrare, care asigur
- Page 319 and 320: lTehnica utilizată pentru determin
- Page 321 and 322: Pentru măsurarea oscilaţiilor art
- Page 323 and 324: Iliotiv, după indicaţiile medicul
- Page 325 and 326: In mecanismul de eliminare a produ
- Page 327 and 328: Pentru a se putea orienta asupra ra
- Page 329 and 330: •iicit echivalează cu 500 ml de
- Page 331 and 332: Idicului sau le păstrează pînă
- Page 333 and 334: ifsă cunoască determinarea densit
- Page 335 and 336: "Htinale şi scăderea resorbţiei.
- Page 337 and 338: i"Nu se poate vorbi de forma scaunu
- Page 339 and 340: Aspectul şi culoarea scaunului la
- Page 341 and 342: (în scarlatină, difterie, pneumon
- Page 343 and 344: c) Vărsături biliare conţinînd
- Page 345 and 346: Cantitatea. Cantitatea sputei este
- Page 347 and 348: Sputa poate să conţină anumite f
- Page 349 and 350: obiectul permanent şi neîntrerupt
- Page 351 and 352: Verificarea acestor cîntare se fac
- Page 353 and 354: Greutatea corporală a bolnavului t
- Page 355 and 356: Culoarea tegumentelor. Culegerea da
1. Etapa pulmonară, reprezentată de perioada în care
pătrunde prin căile respiratorii pînă la plămîni şi se distribuio ii
alveolele pulmonare.
2. Etapa sanguină reprezentată de schimburile de gaze diiiln
aerul alveolar şi sîngele din capilarele circulaţiei mici. Oxigenul du
aerul inspirat este predat sîngelui, acesta debarasîndu-se în acolit-,
timp de bioxidul de carbon şi de apă.
3. Etapa circulatorie reprezentată de transportul oxigenul n
pînă în ţesuturi şi a bioxidului de carbon de la ţesuturi la alveolrli
pulmonare pentru eliminare. Prin modificarea distribuţiei sîngHin
în organism, circulaţia poate interveni în reglarea respiraţiei, mod!
ficînd debitul circulator al diferitelor organe după nevoile nioliibolice
ale acestora.
4. Etapa tisulară reprezentată de schimbul de gaze dintre singo
şi ţesuturi cu ajutorul unui sistem complex enzimatic, în urma crt
ruia oxigenul este cedat ţesuturilor în vederea asigurării proceselor
de ardere, iar bioxidul de carbon este încorporat în sînge ni
scopul de a fi eliminat prin plămîni.
Asistenta va putea ţine sub observaţie fazele respiraţiei în un
samblul lor, dar în limbajul curent prin observare şi înregistram»
respiraţiei în foaia de temperatură a bolnavului, se înţelege numii l
faza pulmonară a acesteia.
Pătrunderea aerului în cutia toracică pînă în alveole şi eliminarou
lui sînt asigurate de mişcările de dilatare şi de revenire ale cutie!
toracice. Dilatarea cutiei toracice (inspiraţia) este asigurată prin
muşchii inspiratori şi inspiratori accesorii ; revenirea ei (expiraţii i)
se face în mod pasiv, datorită elasticităţii plămînilor şi toracelui.
Dacă toracele şi-a pierdut elasticitatea sau dacă evacuarea aeiulni
din plămîni este împiedicată de un obstacol pe căile aeriene, expiru
ţia se face cu ajutorul muşchilor expiratori.
Respiraţia în stare normală se face liniştit, fără nici un efori .
Mişcările cutiei toracice sînt simetrice, ritmice şi abia vizibile.
Frecvenţa normală este de 16—20 pe minut dar poate prezenla
uşoare variaţii după sex şi vîrstă.
Amplitudinea şi frecvenţa mişcărilor respiratorii se adaptea/:i
după necesităţile de oxigen şi gradul de saturaţie cu bioxid de carbon
al sîngelui şi ţesuturilor. Cum procesele de hematoză pot fi deranjai r
în îmbolnăviri foarte variate, tulburările de respiraţie vor constitui
un indiciu foarte important pentru stabilirea diagnosticului, aprc
cierea evoluuţiei bolii, recunoaşterea complicaţiilor, ca şi pentru
prognosticul bolii. Din acest motiv, urmărirea respiraţiei şi înregistra
rea ei pe foaia de temperatură a bolnavului reprezintă o etapă obli
gatorie a muncii de îngrijire a bolnavului.
304
Change language