Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

saţii fiind egale. Un astfel de puls este ritmic. Dacă pulsaţiile nu sin
uniforme şi sînt separate între ele de distanţe inegale, pulsul om
aritmie. Nu putem vorbi despre o ritmicitate perfectă, întrucît şi u
stare normală frecvenţa pulsului variază cu respiraţia, în timp"'
inspiraţiei, pulsul devine mai frecvent, iar în expiraţie mai rin
Aceasta este aritmia respiratorie şi nu are nici o semnificaţie patul»
gică. în majoritatea cazurilor însă, pulsul aritmie este determini!i
de o îmbolnăvire a miocardului sau a plexurilor nervoase din jurul
inimii.
Deseori aritmia este urmarea unei suferinţe a sistemului nervu»
central, cerebro-spinal sau simpatic.
Pentru a sesiza stările de aritmie se vor observa intensitatea i)\
volumul pulsaţiilor, precum şi distanţa care le separă. Aritmia pou l n
să se prezinte cu regularitate, lipsită de orice regularitae, sau hft
apară numai din cînd în cînd. Din acest motiv, pentru sesizarea
aritmiilor, de multe ori este necesară o observară mai îndelungul A
şi sistematică a pulsului.
Uneori, pe lîngă pulsaţia normală care are o singură undă, M»
percepe o pulsaţie mai slabă cu două unde de intensităţi diferii<<,
Acesta se numeşte puls dicrot. Apare în febra tioidă, anemii gra\i<,
tuberculoza pulmonară.
In unele îmbolnăviri ale mediastinului, cu aderenţe intratoracin»
şi pericardice, în timpul inspiraţiei pulsul este mai mic sau chim 1
dispare complet, pentru ca în expiraţie să reapară normal sau să HO
intensifice. Din cauza aderenţelor circulaţia venoasă este stînji--
nită şi astfel în timpul inspiraţiei inima primeşte numai o cantitn.li»
foarte redusă de sînge. Acesta este pulsul paradoxal Kussmaul.
Transformarea unui puls ritmic în puls aritmie — mai ales darii
este însoţit şi de scăderea forţei de contracţie a inimii sau cu taliicardie
— denotă totdeauna înrăutăţirea funcţiei cardiace, ceea < w
trebuie adus imediat la cunoştinţa medicului.
Volumul sau amplitudinea pulsului poate fi mare sau mic. El HI»
micşorează pe măsură ce ne îndepărtăm de inimă. Volumul pulsului
este determinat de cantitatea de sînge pe care inima o aruncă iu
artere în cursul unei sistole. Din acest motiv, el va fi totdeauna «li»
amplitudine mai mare cînd inima normală sau hipertrofiată lucreu/rt
energic şi nu este nici un obstacol în calea sîngelui. Dimpotrivă, iu
caz de tahicardie, cînd timpul afectat pentru umplerea diastolică n,
inimii este prea scurt, în caz de debilitate cardiacă sau a unui obstacul
în calea sîngelui (de exemplu stenoză aortică), pulsul este mic.
în caz de puls mic, el se va palpa de ambele părţi, comparativ.
Afecţiunile care diminuează lumenul arterelor pînă la radială, cu i
tumorile, cicatricile, endarteritele etc., realizează un puls asimetric,
302