Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf
la 10 anila 20 de anide la 60 de ani în sus90—100 pe minut60—80 pe minut90 —95 pe minutLa persoanele înalte, pulsul este ceva mai rar decît la cele scunde.în poziţia culcat, pulsul este mai rar decît în poziţia şezînd.î u picioare este ceva mai frecvent.Pulsul se accelerează în caz de efort fizic sau psihic, în caz demoţii, tensiune nervoasă, precum şi în cursul digestiei, în timpul"înnului, dimpotrivă, datorită reducerii necesităţilor energetice aleii nanismului, frecvenţa pulsului scade faţă de aceea din starea dei'ghe. Din acest motiv, pulsul se va lua dimineaţa pe nemîncatelupă deşteptare dar înainte de ridicarea din pat şi după masă, dupăn'«le de odihnă, însă înainte de cină.în unele cazuri este necesar să se ia frecvenţa pulsului şi dupăfort fizic, comparîndu-1 cu frecvenţa lui dinainte, în aceste cazurin va urmări şi timpul necesar pentru revenirea la frecvenţa de repaus.înregistrarea frecvenţei pulsului se face pe foaia de temperatură\. bolnavului. Pe ordonata sistemului de coordonate se va notafrec-«mţa pulsului (echivalentă cu numărul bătăilor pe minut), iarpe iliscisă, timpul cînd s-a luat pulsul. La înălţimea liniei verticale şiirizontale, trase din cele două puncte notate, se fixează printr-uniniuct frecvenţa pulsului la ora respectivă. Prin unirea acestor puncteit« obţine o curbă care reflectă oscilaţiile pulsului în cursul zilei şi înursul îmbolnăvirii. Notarea pulsului se face cu cerneală sau cu creion••iiiju. Cifrele valorilor posibile ale pulsului sînt în aşa fel tipărite pei'niiia de temperatură, ca linia groasă — considerată ca limită întrenormal şi patologic —să corespundă cu o frecvenţă de 80 de pulsaţiii iu minut. De aici în sus sau în jos, fiecare linie subţire echivalează• •u patru pulsaţii pe minut, iar liniile groase cu cîte 20 de pulsaţii.Dacă frecvenţa pulsului periferic nu corespunde frecvenţei bătăilorcardiace, luate la nivelul şocului apexian, se vor înregistra înfi mia de temperatură, atît frecvenţa pulsului obişnuit, cît şi frecvenţabiUăilor cardiace printr-o linie roşie întreruptă, întrucît lipsa de••orespondenţă arată totdeauna un minus al frecvenţei pulsului,acesta va purta numele de puls deficitar.Frecvenţa pulsului poate să crească sau să scadă şi în cazuripatologice, în primul caz vorbim de puls tahicardie, iar în al doilea<lo puls bradicardic.Pulsul tahicardie, poate fi determinat de cauze cardiace şi extrai'itrdiace,numărul pulsaţiilor puţind să se ridice pînă la 150—200|m minut şi chiar mai mult. în unele cazuri, pulsul este aşa de frecvent(ucît nu poate fi urmărit.299
în mod constant, frecvenţa pulsului creşte paralel cu t r i » itura. Pentru fiecare grad de temperatură, pulsul creşte cupulsaţii pe minut. Pe foile de temperatură, curba de temp şicurba pulsului merg de obicei paralel. Creşterea dispropor afrecvenţei pulsului faţă de temperatură denotă că aceasta M reşteîn afara hipertermiei şi unei alte cau^e — de obicei r.. — şipune în gardă personalul de îngrijire în sensul unei evoulninsuficienţe cardiace (fig, 152).în unele cazuri febrile, discordanţa dintre valorile pulsuluiale temperaturii se manifestă tocmai invers, adică tempri Iînaltă cu puls accelerat în măsură mai mică decît cel ce ar fipuuzător gradului de temperatură, de exemplu, la o temj»' de39°, un puls de numai 76 în loc de 90 pe minut cît ar fi de aşAceastă stare poartă numele de bradicardie relativă şi se îulilnîn febra tifoidă şi în unele meningite.Tahicardia poate apărea şi în afara febrei ca un mecanismcompensare a deficitului de oxigenare a ţesuturilor, compunmtrealizîndu-se prin creşterea vitezei de circulaţie, de exemplu în ca»insuficienţe circulatorii centrale sau periferice (miocardite, oiuloidite, leziuni valvulare, colaps circulator etc.), în caz de anemii iiintate, hemoragii abundente, unele intoxicaţii, precum şi în OHtulburărilor cardiace de natură nervoasă şi endocrină.Tahicardia poate să apară şi sub formă de paroxisme, în am*cazuri, înregistrarea pulsului se va face după necesităţi, indepomlide orarul fix al înregistrărilor. Crizele paroxistice de tahicardlt»notează totdeauna în foile de temperatură.Pulsul bradicardie, ca şi pulsul tahicardie, poate fi deterwhde cauze cardiace şi extracardiace. Numărul pulsaţiilor, poul.escadă la 60 —50 —40 pe minut sau şi mai puţin.Pulsul bradicardie apare în unele cazuri de miocardito am(difterică, tifică), mixedem, icter accentuat, intoxicaţia cu di^ll-*mercur etc., în afecţiunile care măresc tensiunea intracraniaiift,hemoragia cerebrală, tumorile intracraniene, unele maningito «iprecum şi în caz de inaniţie.în caz de tulburări de conducere în sistemul excitoconducial inimii, numărul pulsaţiilor pe minut poate să scadă pînă la •'«>,sau chiar şi mai mult. Acest grad de bradicardie nu mai este îi» săaprovizioneze organismul cu sîngele necesar, în urma defii deoxigen al creierului şi chiar al inimii, bolnavul pierde cun<> şieste cuprins de convulsii tonico-clonice, starea lui fiind foarte şiînsoţită de pericol de moarte (sindromul Adams-Stokes).Ritmicitatea. Pulsul poate fi ritmic sau aritmie, în stare norînnlvolumul şi intensitatea pulsaţiilor sînt uniforme, pauzele dintre pil300
- Page 250 and 251: ridicată în poziţie oblică, pen
- Page 252 and 253: '.(«asta că timpul ei este rezerv
- Page 254 and 255: vului, eventual împreună cu perna
- Page 256 and 257: U'unde în căile respiratorii, dî
- Page 258 and 259: tliilr, laptele cu zahăr şi cu ad
- Page 260 and 261: substanţelor alimentare, iar mucoa
- Page 262 and 263: ' n se va face pe baza calculării
- Page 264 and 265: tibă la îndemînă în oficiul al
- Page 266 and 267: Poziţia bolnavului în pat este de
- Page 268 and 269: «In persoana proprie. O formă mai
- Page 270 and 271: in locul de unde porneşte. Astfel
- Page 272 and 273: ia fel plasate pe spaţiul foii, ca
- Page 274 and 275: \caste foi, spre deosebire de f oil
- Page 276 and 277: Evaporarea apei prin plămîni şi
- Page 278 and 279: l înaintede măsurare, termometrul
- Page 280 and 281: ferior. La sugari, măsurarea tempe
- Page 282 and 283: te, dacă termometrul este introdus
- Page 284 and 285: tor metale, sub formă de pulberi c
- Page 286 and 287: In evoluţia oricărei febre se pot
- Page 288 and 289: N r. /a tu lui7i le ae ţoalaGreuta
- Page 290 and 291: 00 «5Fig. 144. — Febră remitent
- Page 292 and 293: ţi (le zile afebrile. Această feb
- Page 294 and 295: ta <» coFig. 147. — Febră recur
- Page 296 and 297: re, pentru a putea reduce temperatu
- Page 298 and 299: (•;. 149. — Luarea pulsului la
- Page 302: Fig, 152. — Discordanţă Intre p
- Page 305 and 306: sensul că de partea afectată puls
- Page 307 and 308: Urmărirea mecanicii respiratorii s
- Page 309 and 310: Frecvenţa respiraţiei creşte în
- Page 311 and 312: ţltă de coraaj şi tiraj. Acest t
- Page 313 and 314: respiratorii, fie tulburării de re
- Page 315 and 316: l'oximativ cu valoarea tensiunii ar
- Page 317 and 318: torie de înregistrare, care asigur
- Page 319 and 320: lTehnica utilizată pentru determin
- Page 321 and 322: Pentru măsurarea oscilaţiilor art
- Page 323 and 324: Iliotiv, după indicaţiile medicul
- Page 325 and 326: In mecanismul de eliminare a produ
- Page 327 and 328: Pentru a se putea orienta asupra ra
- Page 329 and 330: •iicit echivalează cu 500 ml de
- Page 331 and 332: Idicului sau le păstrează pînă
- Page 333 and 334: ifsă cunoască determinarea densit
- Page 335 and 336: "Htinale şi scăderea resorbţiei.
- Page 337 and 338: i"Nu se poate vorbi de forma scaunu
- Page 339 and 340: Aspectul şi culoarea scaunului la
- Page 341 and 342: (în scarlatină, difterie, pneumon
- Page 343 and 344: c) Vărsături biliare conţinînd
- Page 345 and 346: Cantitatea. Cantitatea sputei este
- Page 347 and 348: Sputa poate să conţină anumite f
- Page 349 and 350: obiectul permanent şi neîntrerupt
la 10 ani
la 20 de ani
de la 60 de ani în sus
90—100 pe minut
60—80 pe minut
90 —95 pe minut
La persoanele înalte, pulsul este ceva mai rar decît la cele scunde.
în poziţia culcat, pulsul este mai rar decît în poziţia şezînd.
î u picioare este ceva mai frecvent.
Pulsul se accelerează în caz de efort fizic sau psihic, în caz de
moţii, tensiune nervoasă, precum şi în cursul digestiei, în timpul
"înnului, dimpotrivă, datorită reducerii necesităţilor energetice ale
ii nanismului, frecvenţa pulsului scade faţă de aceea din starea de
i'ghe. Din acest motiv, pulsul se va lua dimineaţa pe nemîncate
lupă deşteptare dar înainte de ridicarea din pat şi după masă, după
n'«le de odihnă, însă înainte de cină.
în unele cazuri este necesar să se ia frecvenţa pulsului şi după
fort fizic, comparîndu-1 cu frecvenţa lui dinainte, în aceste cazuri
n va urmări şi timpul necesar pentru revenirea la frecvenţa de repaus.
înregistrarea frecvenţei pulsului se face pe foaia de temperatură
\. bolnavului. Pe ordonata sistemului de coordonate se va nota
frec-«mţa pulsului (echivalentă cu numărul bătăilor pe minut), iar
pe iliscisă, timpul cînd s-a luat pulsul. La înălţimea liniei verticale şi
irizontale, trase din cele două puncte notate, se fixează printr-un
iniuct frecvenţa pulsului la ora respectivă. Prin unirea acestor puncte
it« obţine o curbă care reflectă oscilaţiile pulsului în cursul zilei şi în
ursul îmbolnăvirii. Notarea pulsului se face cu cerneală sau cu creion
••iiiju. Cifrele valorilor posibile ale pulsului sînt în aşa fel tipărite pe
i'niiia de temperatură, ca linia groasă — considerată ca limită între
normal şi patologic —să corespundă cu o frecvenţă de 80 de pulsaţii
i iu minut. De aici în sus sau în jos, fiecare linie subţire echivalează
• •u patru pulsaţii pe minut, iar liniile groase cu cîte 20 de pulsaţii.
Dacă frecvenţa pulsului periferic nu corespunde frecvenţei bătăilor
cardiace, luate la nivelul şocului apexian, se vor înregistra în
fi mia de temperatură, atît frecvenţa pulsului obişnuit, cît şi frecvenţa
biUăilor cardiace printr-o linie roşie întreruptă, întrucît lipsa de
••orespondenţă arată totdeauna un minus al frecvenţei pulsului,
acesta va purta numele de puls deficitar.
Frecvenţa pulsului poate să crească sau să scadă şi în cazuri
patologice, în primul caz vorbim de puls tahicardie, iar în al doilea
<lo puls bradicardic.
Pulsul tahicardie, poate fi determinat de cauze cardiace şi extrai'itrdiace,
numărul pulsaţiilor puţind să se ridice pînă la 150—200
|m minut şi chiar mai mult. în unele cazuri, pulsul este aşa de frecvent
(ucît nu poate fi urmărit.
299
Change language