Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

«In persoana proprie. O formă mai înaintată de tulburare de cunoştinţă
cute stupoarea, cînd bolnavul stă în stare de imobilitate şi insensibiliinic,
poate fi trezit, dar nu răspunde la întrebări. Somnolenţa se
i nldează prin necesitatea de a dormi îndelungat. Bolnavul se trezeşte
iiijor, dar adoarme imediat. Dacă bolnavul poate filtrezitTnumai cu
excitaţii foarte puternice, vorbim de sopor, iar cînd bolnavul nu
urni poate fi trezit şi nu reacţionează nici la excitaţii puternice, vorbim
ih< comă.
Numărul afecţiunilor care se prevalează prin tulburări de cunoşllnţă
este extrem de mare; din acest motiv, asistenta trebuie să se
orienteze uşor printre diferitele forme ale acestor stări şi trebuie să
cunoască bolile unde poate fi aşteptată instalarea unei tulburări
iln cunoştinţă (boli infecţioase acute, intoxicaţii cu alcool, morfină,
rloral hidrat, barbiturice, uremie, insuficienţă hepatică, diabet
fiiharat etc.).
Tulburările de cunoştinţă sînt expresia unor stări foarte grave
ţi ele trebuie imediat raportate medicului.
Pofta de mîncare a bolnavului va fi, de asemenea, urmărită
d« asistentă. Sînt bolnavi în stare gravă care îşi păstrează pofta de
mîncare, iar alţii dimpotrivă au oroare faţă de ab'mente. Asistenta
va căuta să afle dacă lipsa apetitului este generală sau bolnavul
iii'o totuşi anumite alimente preferate, sau dacă refuzarea anumitor
• 11 cgorii de alimente nu se datoreşte fricii (întemeiată sau neîntemeiaii
i de a mînca. Apetitul preferenţial poate să se datoreze anumitor
• i c.nţe ale substanţei respective din organism, ca de exemplu hidraţi
• i' carbon, săruri minerale (calciu la gravide) etc. De
asemenea,
" i uzarea anumitor alimente poate avea şi o valoare simptomatică
i ' i i r t e valoroasă pentru stabilirea diagnosticului. Astfel, bolnavii
im suferă de cancer al stomacului refuză de obicei carnea de vacă;
imliiavii în faza preicterică a hepatitei epidemice au un dezgust
deosebit faţă de alimente grase. Asistenta va urmări dacă afirmaţia
Intluavului asupra lipsei poftei de mîncare este sau nu reală, întrucît
• In multe ori bolnavii se plîng de lipsa apetitului, dar în
realitate
»« alimentează în mod exagerat.
Somnul bolnavului trebuie, de asemenea, urmărit de asistentă,
iiltli cantitativ, cît şi calitativ, precum şi din punctul de vedere al
itmriilui. Pentru stabilirea duratei somnului nu se va ghida niciodată
îl u pa afirmaţiile bolnavilor care de cele mai deseori nu sînt mulţumiţi
ÎMI numărul orelor dormite. Pentru stabilirea duratei somnului este
iiwosar să se adune numărul orelor dormite ziua şi noaptea. Dacă
liolnavul doarme şi ziua, se va observa orele cînd doarme, înainte
liui după alimentaţie, în orele de dimineaţă sau după masă etc.
Homnolenţa care se instalează imediat după alimentaţie trădează
267