Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

minanţă unilaterală, bolnavul va descrie un arc cu concavitatou
laterală. Această poziţie poartă numele de „pleurostotonus". în
ulcerul gastric penetrant, în timpul acceselor dureroase, bolnavul
se înghemuie, exercitînd şi o presiune cu pumnul asupra regiunii
dureroase.
Expresia feţei bolnavului poate trăda gradul de inteligenţă a
bolnavului, precum şi anumite stări psihice ca : durere, spaimă,
agitaţie, depresiune, bucurie, indiferenţă, oboseală etc.
în unele boli, expresia feţei poate să fie caracteristică. Astfel,
faţa este anxioasă şi cianotică la bolnavii cu insuficienţă circulatori»»
gravă, în peritonită, ileus şi alte afecţiuni abdominale grave, faţn
este acoperită cu sudori reci, ochii înfundaţi şi înconjuraţi cu cearcăno
albastre, nasul ascuţit şi privirea anxioasă (faţa peritoneală), în
bolile infecţioase grave, de multe ori faţa bolnavului este congestionu
ta, agitată, cu ochii sclipitori, alteori trădează o oboseală sau astenio
gravă. Expresia feţei trădează spaimă în boala Basedow. în schiml»,
în mixedem faţa este rotundă, asemănătoare cu luna plină, în cu/
de tetanos, trăsăturile feţei dimprejurul gurii, ochilor şi năriloi
simulează un rînjet, cu fruntea încreţită, adînc întristată. Aceastil
expresie bizară poartă numele de rîs sardonic.
Expresia feţei poate să se schimbe relativ repede în raport cu
modificarea stării bolnavului; din acest motiv supravegherea fizio
nomiei bolnavului trebuie să fie o preocupare permanentă a asistentei,
Starea psihică a bolnavului prezintă, de asemenea, un intere*
deosebit pentru asistentă. Ea se va orienta în primul rînd dacft
bolnavul îşi păstrează cunoştinţa, dacă este obnubilat sau complot
inconştient. Dezorientarea în timp şi în spaţiu, iluziile şi halucinaţiilti
bolnavului pot fi observate prima dată de asistentă, în formolo
grave de febră tifoidă, de exemplu, bolnavii au cunoştinţa tulburată,
privirea absentă şi stau în pat nemişcaţi. Această stare deşi se întll
neşte şi în alte boli inf ecţioase acute, ca tifos exantematic, septicemii
etc., poartă numele de stare tifică şi denotă gravitatea extremă a
bolii. Ea poate fi însoţită de mişcări automate, asemănătoare «u
prinderea muştelor din aer sau de pe pătura învelitoare şi este numiţii
carfologie.
Tulburările de cunoştinţă pot să se manifeste sub diferite grade
ca : obnubilaţia, cînd bolnavul sesizează numai parţial evenimentoln
din anturajul lui; mai tîrziu şi amintirile lui vor fi incomplete din
această perioadă. Aceeaşi stare, însoţită de iluzii, halucinaţii, hiperexcl
-taţii, poartă numele de delir, destul de frecvent în bolile infecţioaso
acute, afecţiuni cerebrale, intoxicaţii etc., putîndu-se manifesta,
fie sub formă liniştită, paşnică, fie sub formă violentă, agresivft.
Apatia se manifestă printr-o stare de dezinteres faţă de mediu fi
266