Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Asistenta, care alimentează bolnavul, trebuie să cunoască moi 11
ficările pe care le suferă alimentele cu ocazia proceselor de prepar;u<
şi va ţine seama de aceste modificări ori de cîte ori sînt necesarii
reîncălzirea, conservarea sau păstrarea acestora sau în cazul acceptării
alimentelor aduse de familia bolnavului.
ALIMENTAŢIA DIETETICĂ
Bolnavii internaţi în spitale primesc de multe ori un regim diotetic,
acesta reprezentînd unul din factorii cei mai importanţi al
tratamentului. Din acest motiv, asistenta trebuie să cunoască bazele,
alimentaţiei dietetice, să se orienteze printre variatele şi multiplolo
regimuri de alimentaţie şi să ştie să aplice în mod just cunoştinţele
sale, distribuind corect alimentele bolnavilor pe care-i îngrijeşte.
Regimurile dietetice sînt foarte variate. Alcătuirea şi prescrierea
lor vor fi făcute de medic, iar asistenta dieteticiană le va concretiza
pentru bucătărie. Aceste probleme, deşi aparţin asistentei
dieteticiene, totuşi asistenta medicală sau de pediatrie trebuie sil
le cunoască şi să aibe anumite jaloane de orientare pentru aplicarea
lor în mod ştiinţific.
Eegimurile dietetice sînt variate în funcţie de calitatea şi cantitatea
alimentelor pe care le conţin.
Pe baza criteriilor cantitative, regimurile pot fi hipercalorico
sau hipocalorice. Eegimurile hipocalorice sînt recomandate în c;m
de obezitate sau pentru cruţarea unor organe cît şi în caz de hipertensiune
arterială. Durata lor de aplicare este vremelnică, ele neasigurînd
necesităţile reale ale organismului.
Begimul hipercaloric se aplică bolnavilor slăbiţi şi în toate cazurile
în care necesităţile organismului cresc. Pentru fiecare caz în parle
se vor calcula exact necesităţile organismului pe baza formulelor
arătate mai sus, la care se vor putea adăuga sau scădea cantităţile
cerute de medic.
Eegimurile alcătuite pe baza criteriilor calitative au o sferil
mult mai largă, dar în aplicarea lor se vor lua totdeauna în considerare
şi criteriile cantitative. Se prescrie regim alcătuit pe criteriu
calitativ în cazurile în care se urmăreşte:
a) Punerea în repaus şi cruţarea unor organe, aparate sau sisteme.
Aici se încadrează regimurile de cruţare a intestinului subţire în
caz de febră tifoidă, a intestinului gros în caz de dizenterie, a mucoasei
bucale în caz de stomatită, a stomacului şi duodenului în caz do
gastrită, duodenită, ulcer gastro-duodenal, a ficatului în caz de hepatită,
ciroze, a funcţiei vezicii biliare în caz de colecistită, a rinichiului
tn caz de nefrită etc. La alcătuirea regimului de cruţare se va tino
236