Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

i'(intru, bolnavi, însă are inconvenientul că necesită mult material
i în unele cazuri este greu de suportat, încălzindu-se uşor. Pentru a
mpiedica alunecarea bolnavului se va aşeza sub regiunea poplitee
p nernă îndoită sau mai bine un sul de pături îmbrăcat într-un cearşaf
iiKucit la extremităţi şi fixat sub saltea iar sub picioare o rezemătoare.
V coastă poziţie este indicată de obicei bolnavilor într-o stare mai
gra-,-fl,; din acest motiv, îngrijirea lor necesită o atenţie mai
mare, 1 iiîndu-se măsuri de activare a circulaţiei periferice prin spălarea
şi fric-[ lonarea pielii cu alcool. Sub regiunea sacrată se va aşeza în
mod preventiv un colac de cauciuc.
în această poziţie vor fi ţinuţi bolnavii dispneici în caz de pneumonii
întinse, insuficienţă cardiacă, în perioada acceselor de astm
lironşic, bolnavii mai vîrstnici, precum şi după anumite intervenţii
chirurgicale.
Confortul bolnavilor dispneici în poziţie şezînd poate fi
imbună-I ii^.it cu ajutorul măsuţelor de pat prevăzute cu perne, pe
care bolim vul se apleacă în cursul acceselor de respiraţie grea.
Poziţia şezînd poate fi asigurată bolnavilor şi în fotolii. Fotoliile
trebuie să fie destul de mari, nu prea înalte şi căptuşite cu perne. Bolnavul
ţinut în fotoliu trebuie îmbrăcat corespunzător în hainele de
«pital (pijama, halat cald) şi acoperit cu pătură, avînd grijă în special
de temperatura picioarelor.
Bolnavii cu insuficienţă cardiacă, în cursul acceselor de dispnee
nocturnă, se aşază de multe ori la marginea patului cu picioarele atîrnute.
Aceşti bolnavi trebuie aşezaţi în poziţia preferată de ei, luînd
masuri pentru a menţine constantă temperatura membrelor inferioare.
Decubitul lateral. Decubitul lateral, poziţie preferată de bolnavi,
poate fi drept sau stîng. în această poziţie, bolnavul este culcat
pe o parte, avînd capul sprijinit pe o singură pernă şi membrele inferioare
flectate uşor, în unele cazuri complet întinse. Decubitul lateral
iioate fi combinat cu ridicarea toracelui pînă la un unghi de 20—25°
iută de orizontală. Această poziţie poate fi asigurată de către bolnav
NU n de către asistentă, cu ajutorul pernelor sau rezemătoarelor
«pedale, pentru ca bolnavul să nu se rostogolească înapoi
In decubit dorsal. Pentru a împiedica apariţia escarelor, între genunchi
ţi maleole se introduc inele de vată, iar sub trohanterul mare un colac
•Ic cauciuc îmbrăcat (fig. 99).
Dacă bolnavul are un membru paralizat, fracturat, operat sau
•'nreros, în cursul manoperei de aducere în decubit lateral, acesta
i fi menţinut de o asistentă şi aşezat separat cugrijăpe suportulprei
l i t în prealabil.
Bolnavii păstrează decubitul lateral în caz de pleurezii, menin-
<le, după intervenţii intratoracice şi renale, în cazul drenajului cavi-
199