Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

motiv să se evite discuţiile sau comunicările şoptite medicului în
faţa bolnavului. Tot ceea ce vrem să ascundem bolnavului să se dincute
în afara salonului.
Asistenta să-şi păstreze totdeauna demnitatea faţă de bolnav
Atitudinea sa faţă de bolnavii de sex opus să fie totdeauna principiala
şi să refuze glumele neserioase sau alte manifestări nepotrivite, în
schimb, nici ea nu trebuie să se distreze cu colegele în timpul servi
ciului şi mai ales în faţa bolnavilor.
Asistenta trebuie să se stăpînească în orice situaţie. Ea nu trebuie
să poarte discuţii cu bolnavii. Nu trebuie să uite niciodată că
bolnavii au un sistem nervos mai excitabil, sînt rupţi din mediul lor
obişnuit şi de aceea sensibilitatea lor mai accentuată este scuzabilii.
în acelaşi timp trebuie evitat familiarismul cu bolnavii şi asistenta
să nu-i încarce niciodată cu problemele sale personale şi familial»-.
Faţă de tovarăşii de muncă trebuie să aibă o atitudine colegială
şi tovărăşească. Afirmaţiile care ar putea submina prestigiul
colegilor sau al superiorilor trebuie evitate în faţa bolnavilor.
Eespectarea bunurilor bolnavului (haine, alimente, medicamente,
bani etc.) este una din condiţiile cele mai importante pentru
păstrarea demnităţii cadrelor sanitare.
Atitudinea faţă de familia bolnavilor trebuie să fie de asemenea
principială. Cîştigarea încrederii familiei este aproape tot atît do
importantă ca şi a bolnavului.
Bolnavul încredinţează sănătatea şi uneori viaţa în mîinile
asistentei medicale şi medicului; din acest motiv, prima lor sarcina,
este de a cîştiga încrederea bolnavului. Asistenta poate să inducă în
eroare bolnavul prin exteriorul ei sau prin vorbe frumoase, însă
încrederea astfel cîştigată nu este durabilă. Bolnavul urmăreşte
pe cei care îl îngrijesc. JSTumai conştiinţa profesională, munca sus
ţinută şi devotată şi înaltul spirit de responsabilitate sînt calităţile
care pot cîştiga încrederea bolnavului. Cea mai mică lipsă este sufi
cientă pentru a pierde încrederea celor îngrijiţi. Pentru bolnav cea
mai importantă problemă este boala lui şi, din acest motiv, de multe
ori interpretează o simplă cefalee la fel de grav ca o îmbolnăvire
într-adevăr periculoasă. Medicamentul simptomatic poate să-1 considere
tot atît de important ca şi o intervenţie chirurgicală. Din ace^t
motiv, întîrzierea sau omiterea îndeplinirii unei sarcini, nesiguranţa
sau greşeala în tratament constituie — în ochii bolnavului — <•
neglijenţă gravă, care îi periclitează însănătoşirea.
Atitudinea înfumurată, indiferentă, de nepăsare şi de subapreciere
a bolii este totdeauna răsplătită prin dispreţul bolnavilor.
Aceste atitudini trebuie să fie străine asistentelor noastre medicale;
20