Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

milia bolnavilor, datele culese cu ocazia vizitelor la domiciliu,
l.i-lci relative la modul de viaţa, locuinţă etc. a celor vizitaţi şi luaţi
ii mipraveghere constituie obiectul secretului profesional. Secretul
nnilVsional nu se discută cu nimeni, nici măcar în serviciu, cu
atît mii puţin în familie sau în cercuri de prieteni. Secretul poate
fi Hvnlgat numai în faţa instanţelor judecătoreşti, la cerere. O
indis-i t < ( i c — considerată fără importanţă — poate avea urmări
grave.
I M pt.ul că eventual toată lumea cunoaşte cazul nu scuteşte personalul
unitar de păstrarea secretelor bolnavilor. Bolnavii vin la spital cu
itiTodere. Cei care divulgă secretul lor dăunează colectivităţii, îşi
II
UT» l prestigiul şi pot fi sancţionaţi de lege.
Condiţia esenţială pentru a depune o muncă de calitate este
i ii anostea faţă de profesiune şi de muncă. Numai omul pătruns de
importanţa sarcinilor pe care le îndeplineşte poate fi cuprins de
un adevărat elan creator. Dragostea faţă de profesiune şi de muncă
nu Trebuie să se limiteze la spiritul umanitar de iubire a bolnavilor
<!\ do ajutorare a lor. Ea trebuie să depăşească realitatea prezentului
>jl ml prevadă viitorul, pentru care trebuie să se muncească şi să
M« lupte. Cadrul mediu sanitar trebuie să fie entuziasmat de problehii'lc
de sănătate publică şi să manifeste acest sentiment prin activHulea
depusă pentru profilaxia bolilor şi combaterea suferinţei.
Atitudinea justă faţă de bolnav hotărăşte — alături de tehnii
H iile. şi de pregătirea profesională — calitatea şi valoarea muncii
tiMHtentei. Ea trebuie să fie totdeauna atentă, binevoitoare şi amabila
faţă de bolnavi, independent de grijile ei proprii. La patul bolim
v ului ea trebuie să se dedice numai sarcinilor ei de îngrijire şi să
nIIr tot ceea ce este în afară de bolnav.
Atitudinea faţă de bolnav trebuie să fie corespunzătoare gravi-
I A ( i i şi temperamentului bolnavului, dar totdeauna principială şi
llpmtă de exagerări. Cadrele medii trebuie să cunoască temeinic psihologia
bolnavului pentru a putea cîştiga încrederea sa. încurajarea,
vorba bună pot face mai suportabilă suferinţa bolnavilor cronici,
l n schimb aceeaşi atitudine fără o intervenţie medicală la un caz
tirul, grav, ar putea face impresia că asistenta este lipsită de seriozitate.
Ea trebuie să-şi păstreze totdeauna calmul, blîndeţea şi să
•«> apropie cu bunătate şi înţelegere de suferinzi, fără să dea dovadă
ilt< slăbiciune sau ezitare în muncă. Trebuie să imprime optimism
bolnavilor în stare gravă şi să ţină trează în ei dorinţa de a trăi şi
il«» a se vindeca. Pentru această muncă, asistenta primeşte cea mai
mure răsplată, prin bucuria pe care o are cînd vede pe foştii săi bolnavi
în stare gravă părăsind patul vindecaţi sau amelioraţi.
Bolnavul — mai ales dacă se găseşte în stare gravă are în perniiiuenţă
bănuială că i se ascunde ceva asupra stării lui. Din acest
19