Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

( l
lo lnilmivl o tiiN(>(,<'i}1i" şi iicuHă în orele libere, dacă
ilr \ul.iiia murliul jiiil.r<<|i< do îngrijire a bolnavilor.
îngrijirea bolnavului reprezintă o mare răspundere faţă de viaţa
ţi HiliuHiitni bolnavului, faţă de colectivitate, dar în special faţă de
«•oii(jt.iin|u noastră personală. Din acest motiv avem datoria de a
uoiiKiicra toată ştiinţa şi energia noastră pentru îngrijirea oricărui
bolnav. După terminarea serviciului trebuie reverificată activitatea
întregii zile de muncă, pentru a nu scăpa nimic din tratamentul
bolnavului, în caz că pierdem vreun bolnav trebuie să fim convinşi
că am făcut tot posibilul pentru salvarea lui. Activitatea dusă fără
cunoştinţe profesionale corespunzătoare cu o muncă superficială,
duce la remuşcări ulterioare faţă de văduve, orfani sau oameni
deveniţi incapabili de muncă.
Conştiinciozitatea este o urmare firească a bunei pregătiri profesionale.
Numai acela care cunoaşte toate consecinţele muncii sale
poate fi într-adevăr conştiincios. Munca efectuată fără pregătire
corespunzătoare constituie în sine o lipsă de conştiinciozitate.
Asistenta poate îndeplini în bune condiţii sarcinile ei profesionale
numai dacă are suficiente cunoştinţe de specialitate. Din acest
motiv, ea trebuie să aibă în primul rînd o bună pregătire profesională.
Pregătirea profesională priveşte, atît acumularea cunoştinţelor
teoretice, cît şi însuşirea tehnicii moderne aplicate la patul
bolnavului. Procedeele de investigaţie şi de tratament, pe care le
aplică, privesc totdeauna interesele bolnavului şi urmăresc scopul
nobil de a alina şi vindeca suferinţele. Executate cu o tehnică necorespunzătoare
sau în condiţii neadecvate, aceste procedee provoacă
dureri, devin periculoase şi chiar fatale. Neexeeutarea lor ascunde
aceleaşi pericole şi, din acest motiv, asistenta trebuie să cunoască
totdeauna baza ştiinţifică şi teoretică a tehnicii aplicate. Aceste
cunoştinţe teoretice asigură gîndirea cauzală, pe baza căreia va şti
totdeauna ce anume şi pentru ce face o anumită manoperă şi va avea
posibilitatea să deosebească efectul real de cel imaginar al tratamentului.
Pentru a putea lucra în acest fel la patul bolnavului este nevoie
de oameni foarte bine pregătiţi.
Cunoştinţele profesionale ale asistentei trebuie să corespundă
profilului sanitar în care lucrează. Volumul cunoştinţelor pe care
ea le posedă trebuie să cuprindă toate ramurile medicale în care
activează. Deprinderile practice şi priceperea profesională să fie bine
însuşite pentru ca manopera cerută să fie executată corect, rapid,
curat, frumos şi elegant. Asistenta medicală trebuie să cunoască
tehnica îngrijirii bolnavului, metodele de investigaţie, pregătirea
bolnavilor pentru examinările complementare, tehnica tratamentului
16