371874113-Activitati-matematice-in-gradinita-Magdalena-Dumitrana-pdf

D DStadii ale dezvoltării limbajului
Vocabularul
Înţelegerea limbajului apare fo arte devreme. Între 6 şi 8 luni, cei mai
mulţi copii răspund atunci când sunt chemaţi (îşi recunosc numele atunci
când acesta este pronunţat), pentru ca, între 8 şi 9 luni, să înţeleagă cuvântul
« nu » şi să înceapă să pronunţe câteva cuvinte, dar neinteligibil. În jurul
vârstei de 1 an, copilul pronunţă primele sale cuvinte reale - aproximativ
trei cuvinte foarte concrete, referitoare la obiecte şi persoane din mediul
foarte apropiat. La 2 ani, copiii ştiu aproximativ 300 ,?e cuvinte, iar la 3 ani,
vocabularul numără între 800 şi 1 000 de cuvinte. Intre 3 şi 5 ani, copilul
adaugă în medie 50 de cuvinte pe lună la acest vocabular. Marea majoritate
a cuvintelor sunt substantive, apoi vin verbele. Încep să apară adjectivele
şi câteva pronume.
Sintaxa
Simultan cu învăţarea cuvintelor şi a semnificaţiei lor, copiii învaţă şi
ordinea cuvintelor în exprimare. Foarte devreme, ei încep să aplice reguli
gramaticale, chiar dacă pentru adult propoziţiile copiilor sunt incorecte şi,
de obicei, amuzante. De multe ori este vizibil că, învăţând o regulă gramaticală
(evident, intuitiv şi imitativ), ei o aplică şi în alte situaţii, ceea ce este
o operaţie foarte corectă, bazată pe un raţionament.
Achiziţia sintaxei cuprinde unnătoarele etape :
• vorbirea sintetică : copilul este capabil să utilizeze doar un singur
cuvânt, dar prin acesta, el încearcă să exprime idei complexe. De pildă, cuvântul
« apă » nu reprezintă pentru el doar denumirea substanţei respective,
ci poate însemna că vrea să se joace cu apa, în lighean, că îi este sete şi vrea
să bea sau vrea să i se dea o cană (el ştie că în căni se poate afla apă) ş.a.m.d.
Deşi copilul nu poate utiliza decât cuvinte izolate, el este capabil să gândească
în propoziţii complete.
• la 1 an şi jumătate, copilul începe să fonneze propoziţii din două
cuvinte, care conţin un verb în calitate de cuvânt-pivot şi un alt cuvânt
aparţinând oricărei alte clase morfologice. Cuvântul-pivot ocupă întotdeauna
al doilea loc în propoziţie. Celălalt cuvânt poate fi oricare din vocabularul
copilului ; acest vocabular creşte mult mai repede decât cuvintele-pivot,
alegerea celuilalt cuvânt este aleatorie (de exemplu, «maşina pleacă »/« tata
pleacă »/« pisica pleacă », « cuţu papa »/« păpuşa papa »/« mie papă » etc.).
• în jurul vârstei de 3 ani, propoziţia creşte în lungime. Copilul fo ­
loseşte trei sau patru cuvinte într-o propoziţie, mai degrabă alăturate decât