371874113-Activitati-matematice-in-gradinita-Magdalena-Dumitrana-pdf

care se manipulează în principal jetoane, excesul de fişe individuale).
Pentru a preveni această tendinţă exclusivă de orizontalizare, educatoarea
trebuie să prelungească (ori să stimuleze, atunci când este cazul) interesul
copiilor pentru construcţiile pe înălţime. De pildă, copiii construiesc un
garaj atât de înalt cât să intre maşinile cu care se joacă, ori un gard simbolic
pentru a marca aeroportul pentru avioanele care sunt nucleul jocului.
Nimic din toate acestea nu trebuie îndepărtat. Totuşi, în funcţie de materialele
pe care le are la dispoziţie, cadrul didactic trebuie să motiveze copiii
să construiască efectiv în spaţiu, acesta fiind punctul final al jocului. De
obicei, o sală de clasă clasică posedă o Iădiţă de cuburi nu întotdeauna
potrivite ori suficiente pentru o construcţie de anvergură. Sălile de clasă
« moderne » au un mic spaţiu cu nisip, dar care este de-a dreptul simbolic
şi în niCI un caz adecvat activităţii de echipă, precum ridicarea unui castel
sau a unui aeroport « adevărat ».
Se recomandă ca nisipul, pământul şi argila să fie cât mai des folosite -­
în principal, în aer liber. Astfel, copiii pot exersa proiectarea mintală a unei
construcţii în spaţiu, pot învăţa cum să construiască un schelet de sârmă
pentru a susţine clădirea din nisip sau argilă, vor introduce orice material
ce li se pare util în construcţia propriu-zisă ori la ornarea ei : pietricele, cartoane,
ghinde, conuri, scoici, rămurele, beţişoare - tot ce se găseşte la
îndemână, fără a rupe sau a distruge altceva. Numai atunci când vremea nu o
permite, se va apela, în interior, la cuburi - dar şi aici adăugându-se toate
materialele suplimentare ce pot fi găsite şi care se adecvează construcţiei.
Diferitele figuri care stau în picioare, confecţionate din sârmă moale
ori din plastilină, sunt foarte utile. Din nefericire, plastilina este abandonată
din cauza calităţii ei, dar care poate fi îmbunătăţită adăugând puţin ulei. Ea
poate fi înlocuită cu argilă, care poate fi păstrată mult timp şi care este uşor
de modelat. O tradiţie, care ţine mai degrabă de rutină, limitează plastilina
la utilizarea ei în mod individual şi în cantităţi mici, pentru scopuri bine definite
(confecţionarea unui cârnăcior, a unei bile, a unui coşuleţ în care se
pun mere etc.). Dacă pentru grupa mică şi, parţial, pentru cea mijlocie,
aceste lucrări sunt recomandabile pentru ca preşcolarul să poată cunoaşte şi
stăpâni materialul, a limita activitatea cu plastilină/ argilă doar la asemenea
finalităţi sau la mişcările efectuate de muşchii mâinii nu este numai o eroare,
ci şi o piedică importantă în dezvoltarea integrală a preşcolarului. Ca şi în
cazul scrisului, se perpetuează această greşeală grosolană de a considera că
manipularea plastilinei, respectiv a creionului, este doar o problemă de motricitate.
Ca şi în cazul celorlalte structuri şi construcţii, modelajul înseam-
EI