371874113-Activitati-matematice-in-gradinita-Magdalena-Dumitrana-pdf

Ideea pe care o fonnulăm aici şi care nu este deloc nouă este aceea
că, în perioada preşcolarităţii, nu se predau materii de Învăţământ, ci se face
pregătirea În vederea predării acestora. A oferi infonnaţii copilului în legătură
cu diferite domenii ale vieţii nu presupune predarea, ci facilitarea acomodării
copilului cu aceste arii. În acest context, învăţarea numeraţiei, de
pildă, nu se încadrează în ceea ce în mod obişnuit se numeşte aritmetică.
Atât numeraţia cât şi operaţiile matematice simple constituie pentru preşcolar
doar instrumentul în rezolvarea unor situaţii zilnice concrete, legate de
propria persoană (cum să împartă bomboanele cu surioara, cum să citească
punctele de pe zar pentru a şti câte căsuţe merge pionul, cine a ieşit primul
la alergare şi cine ultimul ş.a.m.d.).
În perioada preşcolară infonnaţia se subordonează dezvoltării, nu
procesului de învăţământ sau materiei şcolare. Eliberată din chingile predării
fonnale, didactica preşcolară este o pedagogie a libertăţii şi a progresului
persoanei. Programarea infonnaţiei rămâne la fel de strictă şi de bine
gândită, însă modalitatea ei de « exteriorizare » în cadrul activităţilor este alta.
Această concepţie presupune în mod clar o interacţiune a elementelor
infonnative din interiorul diferitelor activităţi specifice, care trebuie
corelată cu o înţelegere clară a dinamicii dezvoltării persoanei şi a raporturilor
extrem de strânse dintre cele două mari procese psihice, gândirea şi
limbajul. De asemenea, înţelegerea dinamicii dezvoltării acestor procese
este esenţială pentru aplicarea reală a principiului didactic al respectării particularităţilor
de vârstă şi individuale ale copilului.
Într-o măsură majoră, toate activităţile instructive şi de fonnare a
copilului în grădiniţă sunt dependente de stadiile de maturizare ale gândirii
şi limbajului preşcolarului în diferite etape de vârstă, precum şi de modul
specific de interacţiune a lor în interiorul fiecărei etape.
Consecinţa evidentă a acestor date este obligaţia pedagogilor de a
cunoaşte copilul şi stadiile de dezvoltare ale proceselor psihice în perioada
copilăriei. Aşa cum deja s-a remarcat, este importantă relaţia reciprocă dintre
limbaj şi gândire. Recunoscându-se importanţa dezvoltării capacităţii
de a achiziţiona cuvinte şi de a fonna propoziţii tot mai complexe, apare
ca şi mai importantă capacitatea de a utiliza limbajul Într-o manieră inteligentă
(11, p. 58). Această ultimă capacitate are cele mai mari şanse de a se structura
în interiorul activităţilor matematice din grădiniţă.