371874113-Activitati-matematice-in-gradinita-Magdalena-Dumitrana-pdf

sunt « vizibile )), uşor de priceput de către copii - cel care cântă sau bate din
palme mai târziu, ori se grăbeşte înaintea tuturor demonstrează clar ce nu
este simultaneitate.
Abordarea acestui concept temporal în grădiniţă nu este prea dificilă.
Iniţierea se face rară a utiliza termenul specific. Nu este însă o greşeală dacă,
după mai multe experienţe verbalizate ale activităţilor, educatoarea spune
la un moment dat, dând instrucţiuni pentru un joc : « Atunci când auziţi
fluierul, voi porniţi amândoi deodată, porniţi simultan. )) Nu este necesar şi
nici recomandabil să li se ceară copiilor să întrebuinţeze neapărat cuvântul
« simultan )). Este însă fo arte posibil ca, neobligaţi, ei să-I « prindă )) din zbor
şi să-I folosească. Important este ca ei să înţeleagă cum pot avea loc două
sau mai multe activităţi în acelaşi timp.
o O Povestea mea a fost mai lungă !
Compararea duratelor şi aprecierea lor verbală poate fi învăţată asemenea
simultaneităţii, în mod spontan, prin diferitele activităţi, fie că este vorba
de rutine zilnice, de activităţi de predare-învăţare ori de jocuri.
« Eu am terminat să mă spăl, tu nu ! )), « De ce mergem în clasă ? Ceilalţi
copii mai stau ! ), « Dănuţ mănâncă repede, Lili mănâncă încet ! ) , « Am
aşteptat în staţie mult timp, dar autobuzul nu mai venea ), « Eu am aşteptat
puţin de tot şi am ajuns înaintea ta ) - iată doar câteva dintre remarcile
obişnuite pe care copilul le face într-o zi.
Educatoarea le spune uneori o poezie mai scurtă, alteori, una mai
lungă. Copiii învaţă un cântecel mai scurt ori unul care durează mai mult.
Atunci când povestea este mai scurtă, educatoarea le-o citeşte într-o singură
zi. Dacă povestea este lungă, sunt necesare două sau mai multe zile
pentru a fi citită integral. Discutând despre astfel de activităti, este important
ca preşcolarii să verbalizeze şi să exprime durata lor. În ontextul activităţilor
de cunoaştere a mediului, sădind şi urmărind creşterea plantelor,
copilul poate aprecia care dintre ele a răsărit într-un timp mai scurt şi care
a avut nevoie de mai mult timp.
Vizionând filme de desene animate (în grădiniţă) , copilul va compara
duratele lor şi va spune, într-o conversaţie despre acestea, care a fost mai
lung şi care mai scurt.
Se pot utiliza şi mijloace intuitive prin care copiii mai mici să vizualizeze
intervalele. De pildă, se pot confecţiona din hârtie albă sau colorată
Iaşii pe care sunt trasate linii la intervale egale. Educatoarea (mai târziu unul
G