371874113-Activitati-matematice-in-gradinita-Magdalena-Dumitrana-pdf

nuleţul se va prăbuşi. Unele jocuri cer ca preşcolarii să stea unul lângd altul,
unul înfaţa celuilalt ori în spatele lui. În anumite activităţi este permis să te
joci sub masă, dar în altele trebuie să stai pe scaun şi la masă.
Fiinţa interacţionează permanent cu obiectele care se află în relaţii
spaţiale anume atât cu persoana, cât şi între ele. Continuitatea şi întrepătrunderea
elementelor realităţii trebuie păstrată şi de către educatoare în
proiectarea activităţilor sale. Documentele şcolare afirmă separat achiziţia
înţelegerii şi intuirii anumitor relaţii spaţiale «< preşcolarul să-şi identifice
poziţia în spaţiu » deosebit de « preşcolarul să ordoneze în spaţiu obiectele
») din raţiuni de conştientizare didactică, şi nu pentru a promova separări
în predarea-învăţarea acestor cunoştinţe. Grija educatoarei este de
a iniţia activităţi sau jocuri ce accentuează învăţarea unui comportament
sau a altuia.
Aproape toate poziţiile spaţiale concrete pot fi intuite în jocul de
construcţii. După o perioadă în care copiii sunt lăsaţi să se joace liber şi în
care educatoarea se mărgineşte doar la a-i stimula şi a le aprecia construcţiile,
fiind atentă mai mult la crearea relaţiilor de înţelegere şi de cooperare
între copii mici, ea va începe să ofere treptat sugestii privind construcţiile :
« Cubul roşu este mai mic, poate ar fi mai bine să-I pui peste cubul verde » ;
« Am o idee, facem un râu. Îţi dau eu o panglică albastră, iar tu construieşti
un pod peste râu. Dedesubt o să punem bărcuţe »; Î « n castel punem
ceva ? Poate omuleţi de plastilină ? » ; « Ce crezi că putem pune pe acoperiş ?
Da, e o idee bună să punem steaguri » ş.a.m.d. Copiii mai mari pot primi,
individual sau în grup, proiecte de construcţie care îi vor obliga să reflecteze
asupra poziţiilor spaţiale.
Dramatizările, punerile în scenă ale povestirilor, ale diferitelor texte
vor introduce la rândul lor tema amplasării diferitelor obiecte.
Şi aici îşi găseşte locul activitatea
pe fişe individuale sau
de grup, în care copiii primesc
instrucţiuni de tipul : « Pune un
creion în pahar », « Pune un caiet
pe masă », « Pune un os în
faţa căţelului », « Pune mere în
pom », « Aşază pisica sub scaun »
etc. Pe coala de hârtie pe care se
află desenate o masă, un scaun,
un căţel, o pisică, un copac,