371874113-Activitati-matematice-in-gradinita-Magdalena-Dumitrana-pdf

de activitate, copiii sunt întrebaţi când unul când altul : « Victoraş, tu unde
stai ? În grupul care este aşezat pe scăunele ori în grupul care stă pe covor ? »,
« Dănuţ, lângă cine stai tu ? )), « Anca, stai cu echipa din clasă ori cu echipa
din afara clasei? )). Aceste întrebări se pun după ce copiii şi-au ales deja poziţiile,
având astfel aparenţa unor confinnări cerute de educatoare privind
decizia copilului respectiv. Se întâmplă ca preşcolarul să nu ştie să-şi fo r­
muleze răspunsul. În acest caz, îl va fonnula educatoarea : « Roxana, tu lângă
cine stai ?)) - « . ... )) - « A, stai lângă Bogdan ! Deci ce ai hotărât, unde
stai ? )) Răspunsul va veni atunci prin imitaţie : « Lângă Bogdan. ))
Este posibil ca la întrebarea cadrului didactic preşcolarul să răspundă
doar printr-un semn din cap : « Eşti în echipa din clasă ?)) - (semn afirmativ)
- « Cred că nu prea înţeleg ce vrei să spui. Ce echipă alegi ?))
Clarificarea solicitată de educacoare presupune elaborarea unUl răspuns
nou, de natură verbală.
Nu este recomandat procedeul solicitării răspunsului în mod imperativ
: « Ce dai din cap ? Răspunde cum trebuie ! )) Ori : « Ce înseamnă "da" ?
Răspunde cum trebuie ! Răspunde în propoziţie ! )) Din păcate, solicitarea
imperativă este des utilizată şi astfel eficienţa procedeului rămâne strict
fonnală, preşcolarul dând un răspuns aparent elaborat. Aşa cum am mai
menţionat, o verbalizare corectă nu presupune automat şi o înţelegere
reală. În plus, mesajul afectiv negativ pe care-l transmite educatoarea prin
utilizarea tonului imperativ şi prin fo rţarea răspunsului este adesea mult mai
puternic decât orice alt mesaj (în cazul de faţă, exprimarea verbală corectă
a propriei poziţii) şi produce blocaje, inhibiţii de tot felul, atitudini de respingere
a infonnaţiei provenite de la educatoare sau chiar a persoanei cadrului
didactic.
Un alt procedeu agreat de copii şi, totodată, eficace este jocul. Se pot
inventa o mulţime de asemenea jocuri fără o pregătire deosebită. Ele se pot
desfăşura oriunde. Iată un exemplu ad-hoc. Copiii se adună în semicerc
(un semicerc strâns, mai aproape de cerc) şi se aşază pe scăunele. Este numit
unul dintre copii pentru a începe jocul (evident, atunci când se joacă prima
dată, educatoarea va fi cea care va începe) . Cel care începe, să zicem Anca,
spune : « Eu stau lângă Radu )) (Radu fiind al doilea copil din semicerc) .
Radu spune : « Eu stau lângă Anca şi Dănuţ. )) Al treilea copil, care este Dănuţ,
spune : « Eu stau lângă Radu şi lângă Petrică )) ş.a.m.d. Fiecare copil îi numeşte
pe cei doi copii aflaţi de-o parte şi de alta, folosindu-se de prepoziţia
lângă. Mai târziu, aceeaşi idee de joc se poate utiliza pentru Între. În timp
ce copiii spun lângă cine stau, îşi trec de la unul la altul câte o bilă sau un
El