371874113-Activitati-matematice-in-gradinita-Magdalena-Dumitrana-pdf

o DCase şi curţi
Preşcolarul reuşeşte să construiască diferite figuri (spaţii) închise sau
deschise din cuburi, sfoară, sârmă etc., faţă de care să localizeze alte
obiecte (<< Am făcut casa, acum fac şi curtea ... În curte pun copiii » etc.).
Într-o primă etapă, după ce construieşte figura respectivă, copilul o păstrează
ca atare un timp, apoi o strică şi începe altceva. Mai târziu, el
începe să stăpânească figura şi spaţiul în care acesta se desfăşoară şi se va
simţi liber să o modifice - curtea este prea mică ori prea mare, casa ocupă
prea mult loc ori este prea mică - şi o va reface, schimbându-i formele
şi dimensiunile.
Tot în mod treptat preşcolarul aj unge să înţeleagă şi să-şi reprezinte
limitele nevăzute ale spaţiului: el se joacă într-un loc, în timp ce prietenul
lui se joacă alături, fără să-i « cotropească » spaţiul etc.
Aceste intuiţii spaţiale, 10calizări concrete şi modificări de spaţiu pot
fi stimulate mult de educatoare, care întreabă cât mai des (şi adecvat) în
timpul activităţilor : unde ? până unde ? de unde ? etc., verbalizează locurile
şi spaţiile atunci când aşază copiii şi grupele de copii pentru diferite activităţi
sau jocuri, sugerează anumite relaţii legate de locuri şi spaţii (<< Unde
vrei să construieşti cetatea ?», «Crezi că vei avea destul loc ?», «Poate că
vagoanele trenului tău ar trebui să fie mai mari, ca să încapă toţi călătorii »,
« Dacă vrei să intre toate animalele în curtea casei, nu crezi că ar trebui să
măreşti puţin curtea ? » ş.a.m.d.
De asemenea, «construirea » spaţiului se face prin modelarea de figuri
din sârmă, sfoară, şireturi. Desenul cu creta pe asfalt îl face conştient
pe copil de modurile în care spaţiul poate fi apreciat ca mărime şi limitat
prin linii şi bariere de tot felul.
D D Păpuşa e prea sus !
Tot în activităţile cotidiene copilul începe să aprecieze distanţa în
spaţiu dintre diferite obiecte. Cartea cutare o poate lua de pe raft, dar pe
cealaltă nu, pentru că e prea sus. Prietenul său nu-l aude pentru că e prea
departe, dar un alt copil îl aude imediat, chiar dacă-I «strigă în şoaptă »,
pentru că e aproape. Treptat, preşcolarul devine capabil să spună care obiect
este mai aproape şi care este mai departe, utilizându-se pe sine ca punct de reper.
Trebuie ca educatoarea să utilizeze întotdeauna momentele potrivite
pentru a sublinia raporturile dintre copii şi obiecte, copii şi copii, folosind
EI