Curs de chimie analitica part 2

Legea echivalenților:
1 1
1
n( CaCl
2
) n( Na2C2O4
) n( KMnO
4
)
2 2
5
m(
CaCl2 ) 1
1
c(
Na2C2O4
) V
( Na2C2O4
) c(
KMnO4
) V
( KMnO
1
M ( CaCl )
2
5
2
2
m(
CaCl
F
T
KMnO
4
2
teor
Na2C
1
'
3
) ( FNa
( ) ( ) 10
2C2O
c
4 teor
Na2C2O4
V
Na2C2O4
2
1
'
3
1
cteor
( KMnO4
) V
( KMnO4
) 10
) M ( CaCl2)
5
2
'
'
O ( F V
( Na C O ) F V
( KMnO ))
2
4
CaCl
2
Na C O
2
2
4
2
2
4
KMnO
4
4
4
)
13.5. Iodometria
13.5.1. Esenţa metodei, particularităţile ei.
Metodele iodometrice de dozare au la bază procesele de reducere a I 2 până la I - și de oxidare a ionilor I -
până la I 2 :
redox este de fapt:
Deoarece iodul elementar se dizolvă în soluţie de iodură de potasiu(nefiind solubil în apă) sistemul
Determinarea punctului de echivalenţă se face cu ajutorul indicatorului specific - amidonul, care
formează cu iodul un compus de incluziune albastru (se pot indentifica 5 mg iod/ml)
Sensibilitatea mare a reacţiei amidonului cu iodul creşte în soluţie acidulată cu HCl şi H 2 SO 4, în timp
ce în mediu alcoolic sensibilitatea reacţiei scade.
La titrarea soluţiilor colorate în calitate de indicator se utilizează Rodamina B , a cărei fluorescenţă
roşie dispare în prezenţa iodului elementar şi reapare după reducerea acestuia la iodură.
64