Curs de chimie analitica part 2

În aşa mod se pot prepara soluţii titrate numai a acelor substanţe care corespund anumitor
cerinţe de stabilitate şi puritate. Aceste substanțe se numesc substanţe standard, substanţe etalon sau
titrosubstanţe.
Cerinţele faţă de substanţele standard:
• Compoziţie bine definită şi cunoscută (să corespundă exact formulei);
• neschimbarea compoziţiei în contact cu aerul;
• chimic pură;
• solubilă în solventul ales, dând soluţii stabile;
• e de dorit să aibă o masă molară a echivalentului cât mai mare.
Soluţiile titrate preparate astfel se numesc soluţii standard primare.
b) Metoda probelor aproximativ calculate şi cântărite
Esenţa metodei constă în calcularea şi cântărirea aproximativă a probei de substanţă
necesară pentru prepararea soluţiei de o concentraţie apropiată de cea cerută şi stabilirea ulterioară a
concentraţiei exacte (acest proces este numit standardizare) prin titrarea ei cu o soluţie standard
primară potrivită.
Soluțiile preparate în acaest mod se numesc soluții cu titrul stabilit sau soluții
standard secundare.
c) Prepararea soluţiilor titrate folosind „fixanale”
Cantităţi precise de substanţe solide chimic pure sau soluţii de substanţe ce conţin cantităţi
precis cunoscute sunt introduse, în condiţii de uzină, în fiole speciale de sticlă (numite „fixanale”)
ale căror capete se topesc.
Pentru prepararea soluţiei fiola se sparge deasupra unei pâlnii introdusă într-un balon cotat;
conţinutul fiolei se trece în întregime în balon, se spală bine cu apă (solvent), apoi volumul soluţiei
se completează până la semn cu solvent, se astupă şi se agită. Ştiind cantitatea de substanţă (este
indicat pe fiolă) şi volumul balonului cotat, cunoaştem şi concentraţia molară a echivalentului
soluţiei preparate.
19