Curs de chimie analitica part 2

n( A)
n(
1
1
z B
A
B
)
z - legea echivalenţilor, pentru acest proces sumar.
Deci, legea echivalenţilor în acest caz are acelaşi aspect ca şi la titrarea directă, necătând la
aceea că substanţa A nu reacţionează direct cu substanţa B.
c) Metode de titrare prin diferenţă (titrarea după rest), în care substanţa de dozat A se tratează
cu un volum determinat de soluţie titrată B, luat în exces, după care se titrează restul de
soluţie titrată B cu o altă soluţie titrată D.
A + B (exces, cantitate cunoscută) = AB + B (rest)
B (rest) + D = BD
n( A)
n(
1
B)
n(
1
1 D
z
z
z
A
B
B
)
- legea echivalenţilor
Reieşind din modalitatea de titrare a probei de analizat, deosebim :
Metoda probelor separate, în care se titrează proba de analizat în întregime.
Metoda de pipetare, în care proba de analizat se transferă cantitativ într-un balon
cotat, se dizolvă, se diluează până la semn şi se agită, apoi se titrează o parte alicotă a soluţiei
obţinute, luată cu pipeta.
Utilizarea oricărei metode volumetrice presupune:
1) Măsurarea precisă a volumelor de soluţii a unuia sau ambilor reactivi;
2) Prepararea soluţiilor titrate, cu care se efectuează titrarea;
3) Calculul rezultatelor analizei.
11.3. Prepararea soluţiilor titrate.
Soluţiile titrate se mai numesc soluţii standard, iar acelea care de obicei se utilizează într-o
anumită metodă pentru titrarea substanţelor de analizat-soluţii titrate de lucru sau titrant.
Metode de preparare a soluțiilor titrate:
a) Metoda probelor precis calculate și cîntărite
Se calculează masa substanței necesară pentru prepararea soluției funcție de volumul și
concentrația molară a echivalentului ei. Apoi se cîntărește precis (la balanța analitică) masa probei
calculată, se trece cantitativ într- un balon cotat, se adaugă solvent pentru dizolvare ( ~1/3 din
volumul balonului), apoi se completează pînă la semn cu solvent, se astupă și se agită. Titrul și
concentrația molară a echivalentului se calculă din relațiile:
Unde V (sol. A)- volumul soluției substanței A, ml.
18