Curs de chimie analitica part 2

1) Să fie reacţii simple bine cunoscute, să decurgă cantitativ, să conducă la produşi bine
definiţi şi stabili;
2) Să nu fie însoţite de procese secundare, sau acestea să poată fi înlăturate cu uşurinţă;
3) Să decurgă cu viteză mare sau viteza ei să fie posibil de mărit prin ridicarea
temperaturii, adăugarea catalizatorilor, etc;
4) Sfârşitul reacţiei să poată fi pus în evidenţă cu uşurinţă şi exactitate, adică să putem
uşor alege indicatorul.
11.2. Clasificarea metodelor de analiză volumetrică.
După modalitatea de determinare a punctului de echivalenţă se disting:
a) Volumetria chimică, în care punctul de echivalenţă se pune în evidenţă cu ajutorul
substanţelor chimice-indicatori.
b) Volumetria fizico-chimică, în care punctul de echivalenţă se pune în evidenţă cu
ajutorul unui aparat ce măsoară variaţia unei însuşiri fizice (conductibilitate, potenţial etc).
• În funcţie de mediul reacţiei deosebim:
a) Volumetria în soluţii apoase;
b) Volumetria în soluţii neapoase.
• În funcţie de tipul reacţiei folosite, deosebim metode volumetrice:
Volumetria prin reacţii acido-bazice;
Volumetria prin reacţii de oxido-reducere (redoxometria);
Volumetruia prin reacţii de precipitare;
Volumetria prin reacţii de complexare (complexometria).
După modalitatea de executare a titrărilor, deosebim:
a) Metode directe de titrare, în care soluţia de reactiv B cu concentraţia exact cunoscută
(soluţia titrată de lucru; titrantul) se adaugă la soluţia ce conţine substanţa de dozat A până la
punctul de echivalenţă.
A + B =AB
n( 1 A)
n(
1 B)
- legea echivalenţilor, care stă la baza calculelor.
Z Z
A
B
b) Metode indirecte de titrare (metoda de substituţie), în care substanţa de dozat A se face să
reacţioneze cu o substanţă-reactiv R, luat în exces, iar produsul de reacţie se titrează cu soluţia
titrată de reactiv B.
A + R(exces) = P; P + B = BP;
17