Curs de chimie analitica part 2

t
Valorile se găsesc în tabelă pentru anumită valoare a lui “ n” și probabilitatea = 0,95
( 95 %) sau mai rar = 0,99 (99 %).
Rezultatul (Fe)= 20,08 ± 0,11 % pentru
= 0,95 ne indică că din 100 de măsurători
(analize) în 95 cazuri vom obține rezultatul analizei în intervalul de siguranță (19,97 – 20,19) %.
10.4.3 Regulile de manipulare cu cifrele semnificative.
1) Cifra prin care se redă rezultatul analizei caracterizează nu numai rezultatul numeric,
dar şi reproductibilitatea metodei. Pentru aceasta rezultatul analizei se scrie în aşa fel ca numai
ultima cifra semnificativă să fie inexactă, iar celelalte sigure.
2) Precizia rezultatului calculelor nu poate fi mai mare, decît a celei mai puţin precise
cifre cu care se face calculul. Aceasta ne permite să stabilim cîte semne zecimale sau cifre
semnificative trebuie să conţină rezultatul calculelor.
11. TITRIMETRIA (VOLUMETRIA): INTRODUCERE, NOȚIUNILE DE BAZĂ.
11.1. Esenţa și noţiunile de bază a metodei de analiză volumetrică.
Analiza volumetrică (titrimetria) este metoda de analiză cantitativă în care se măsoară
volumul de soluţie de reactiv cu concentraţia exact cunoscută, necesară transformării totale a unei
substanţe într-o altă substanţă, conform unei ecuaţii chimice bine definite şi cunoscute:
A + B = AB, în care A reprezintă substanţa de dozat iar B - substanţa reactiv cu care se dozează
substanţa A.
Concentraţia soluţiilor reactivilor deseori se exprimă în g/ml şi se numeşte titru, iar soluţiile
cu titrul cunoscut se numesc soluţii titrate. Soluţii titrate numim orice soluţie cu concentraţia
precis cunoscută (titrul, concentraţia molară sau orice alta).
În analiza volumetrică se adaugă treptat soluţia de reactiv, măsurată exact cu o biuretă, până
când se ajunge la punctul de echivalenţă, adică până când reacţia devine totală. Această operaţie se
numeşte titrare, de unde şi numele de titrimetrie.
Volumul de soluţie - reactiv B consumat în reacţia cu substanţa de analizat A se numeşte
volum de echivalenţă.
În funcţie de volumul de echivalenţă şi de concentraţia soluţiei de reactiv, prin calcul
stoechiometric, se determină conţinutul în substanţa de analizat.
Punctul de echivalenţă, adică momentul când reacţia devine totală, se fixează cu ajutorul
unor substanţe care-şi modifică în acest moment culoarea sau altă proprietate. Aşa substanţe se
numesc indicatori.
Orice metodă titrimetrică are la bază utilizarea unor reacţii chimice care trebuie să
îndeplinească o serie de condiţii:
16