Curs de chimie analitica part 2

În momentul când analistul conștientizează că a comis o eroare grosolană procesul de
analiză este întrerupt și se începe altă analiză.
Reieșind din modalitatea de exprimare deosebim erori absolute și erori relative.
1) Erori absolute.
Diferența numerică dintre valoarea găsită (determinată) și valoarea reală (adevărată) a unei
mărimi se numește eroarea absolută (E a ).
sau x- valoarea determinată; valoarea medie determinată;
A-valoarea reală;
Exemplu: La analiza cristalohidratului BaCl 2 · 2H 2 O s- a obținut: ( H2O)= 14,70%.
Valoarea reală calculată din formulă este egală cu 14,75%.
E a = 14,70 -14,75= - 0,05
2) Erori relative.
Prin raportarea erorii absolute la media aritmetică a determinărilor x , sau la valoarea
reală A, se obține eroarea relativă E r , care se exprimă în părți dintr- o unitate sau mai des în
procente:
De regulă cunoașterea erorii absolute nu este suficient pentru aprecierea rezultatelor unei
analize, este necesar cunoașterea erorii relative.
Exemplu: Fie că analizăm două substanțe care conțin Fe. Rezultatele analizei:
10.4.2. Justețea și precizia rezultatelor analizei.
Erorile sistematice condiționează justețea rezultatului analizei, care este considerată
cu atît mai corectă, cu cît este mai mică valoarea erorilor sistematice, admise la efectuarea ei. Prin
alte cuvinte, apropierea de zero a erorilor sistematice, exprimă justețea rezultatului analizei.
13