,,Grupul din Zarnesti", Securitatea si Doina Cornea - adevarul.ro

O poveste nespusa pana acum. Pe 11 decembrie 1987, in urma cu exact 25 de ani,
trei studenti s-au ridicat impotriva lui Ceausescu. Marturia lui Mihai Torjo
<strong>adevarul</strong>,
La Brasov, sfar<strong>si</strong>tul anului 1987 a fost unul agitat. Intr-un tavalug al nemultumirilor, prin revolte cu mii de
participanti sau actiuni restranse doar la cateva persoane, muncitori <strong>si</strong> studenti au scandat impotriva frigului, a
foamei <strong>si</strong> a lui Nicolae Ceausescu.
La 15 noiembrie 1987, muncitorii brasoveni de la intreprinderea de autocamioane ,,Steagul Rosu" au declansat
un protest dur la adresa regimului comunist. Cladirea Comitetului Judetean de Partid a fost devastata, iar de la
revendicarile economice s-a ajuns rapid la scandari impotriva lui Ceausescu. Interventiile Securitatii <strong>si</strong> masurile
de repre<strong>si</strong>une luate in zilele urmatoare i-au infuriat <strong>si</strong> mai mult pe brasoveni.
Cativa tineri au pactizat cu muncitorii care starnisera revolta. La 22 noiembrie 1987, Catalin Bia, Lucian Silaghi
<strong>si</strong> Horia Serban, studenti ai Facultatii de Silvicultura, au confectionat o pancarta pentru care au fost arestati <strong>si</strong>
anchetati. Speriati de zvonurile ce circulau prin orasul de sub Tampa, cei trei cereau: ,,Muncitorii brasoveni nu
trebuie sa moara!".
Apoi, pe 11 decembrie 1987, Marin Brancoveanu, Marian Lupou <strong>si</strong> Mihai Torjo, studenti ai Facultatii de
Mecanica, toti <strong>din</strong> Zarnesti, s-au solidarizat la randul lor cu protestul <strong>din</strong> 15 noiembrie. Dupa 25 de ani, Mihai
Torjo, unul <strong>din</strong>tre curajo<strong>si</strong>i studenti, relateaza ziarului ,,Adevarul" desfasurarea unui protest anticomunist mai

putin cunoscut.
Prezentam in cele ce urmeaza marturia lui Mihai Torjo, cu mentiunea ca intertitlurile apartin redactiei.
,,Complot" in facultate, la miezul noptii
,,Regimul comunist calca <strong>din</strong> ce in ce mai apasat asupra grumazului nostru greu incercat. Am <strong>si</strong>mtit <strong>din</strong> plin
acea apasare, dar putini aveau indrazneala sa ridice glasul. La 15 noiembrie 1987, nu unul, ci foarte multi au
ridicat glasul. Vocea lor s-a propagat <strong>din</strong>colo de ceea ce <strong>si</strong>stemul con<strong>si</strong>dera ograda lui. Intreg <strong>si</strong>stemul comunist
a fost zguduit.
Era vineri, 11 decembrie 1987, eu am avut cursuri in corpurile T <strong>si</strong> M ale Univer<strong>si</strong>tatii <strong>din</strong> Brasov, unde a
trebuit sa pregatesc intrarile. Am lasat geamurile cu zavoarele deschise la parterul cladirilor unde urma sa
intram. Seara toti trei ne aflam in curtea corpului T. La subsol era discoteca, iar paznicul, nea Gal, se afla acolo
pentru a a<strong>si</strong>gura or<strong>din</strong>ea. Impreuna cu Marin Brancoveanu am intrat in corpul cladirii T, unde practic se tineau
cursurile, iar Lupou a ramas afara, sa ne atraga atentia printr-un semnal luminos - de tigara aprinsa - in cazul in
care cineva ar se<strong>si</strong>za prezenta noastra in cladire. Am intrat in salile de curs, unde am inceput sa scriem lozinci
anticomuniste, antidictatoriale <strong>si</strong> in favoarea muncitorilor brasoveni. Nu am trecut cu vederea portretele
,,iubitului conducator", pe care, cu multa ,,grija", le-am caricaturizat, dar nu inainte de a indeparta geamul care
putea fi usor sters, punandu-l apoi la loc. Astfel de mesaje am lasat <strong>si</strong> pe coridoare, dupa care ne-am retras
mergand spre corpul M. Acolo am intrat doar eu, <strong>si</strong>ngur, escaladarea fiind mai dificila, urmand ca Brancoveanu
<strong>si</strong> Lupou sa ma a<strong>si</strong>gure la intrarea <strong>si</strong> ie<strong>si</strong>rea <strong>din</strong> cladire. Am inscriptionat peretii salii de curs, care se afla la
parter, cat <strong>si</strong> portretul lui Ceausescu, dar <strong>si</strong> peretii holului de la intrare. De indata ce am para<strong>si</strong>t corpul M, am
plecat spre casa - era seara tarziu, trecuse de miezul noptii - cu o ma<strong>si</strong>na de ocazie, caci toti trei locuiam la
Zarnesti.
Tradarea lui ,,Romitan"
Suntem depistati relativ tarziu, in luna mai a anului urmator, fiind ridicati de acasa, dupa cum urmeaza: pe 15
mai - Brancoveanu, pe 16 - Lupou, iar pe 17 - eu (astfel incat sa nu ne putem intalni) de catre ofiterul de
securitate capitanul Taropa Ioan, ulterior avansat in grad, <strong>si</strong> de un militian, fiind transportati la sediul militiei <strong>din</strong>
Cristian, unde, prin pre<strong>si</strong>uni fizice <strong>si</strong> p<strong>si</strong>hice, suntem fortati sa dam declaratii. Am fost turnati de informatorul cu
numele conspirativ ,,Romitan", cu numele real Dinu Rumega, coleg cu Brancoveanu. Acestuia Brancoveanu ii
vorbise despre actiunea noastra, con<strong>si</strong>derand ca poate avea incredere in el. Aceasta informatie am aflat-o in
urma cu 4-5 ani, cand am intrat in pose<strong>si</strong>a dosarelor de la C.N.S.A.S. Din 19 mai ancheta continua la sediul
securitatii <strong>din</strong> Brasov <strong>si</strong> dureaza pana la sfar<strong>si</strong>tul lunii. In timpul anchetelor, sub diverse pre<strong>si</strong>uni fizice <strong>si</strong>
p<strong>si</strong>hice, suntem obligati sa dam zeci de declaratii aproape identice. Familiile noastre, dar <strong>si</strong> prietenii, sunt
intimidati <strong>si</strong> amenintati, incercandu-se astfel, pe de o parte, sa fim determinati sa renuntam la acele actiuni
,,ostile", iar pe de alta parte, izolarea noastra. Masurile impotriva noastra nu se lasa asteptate, astfel incat
imediat suntem exclu<strong>si</strong> <strong>din</strong> UTC (Uniunea Tineretului Comunist) - <strong>si</strong>tuatie care nu ne-a deranjat - apoi
Rectoratul Univer<strong>si</strong>tatii da sentinta de excludere a noastra <strong>din</strong> facultate pentru ,,grave prejudicii materiale <strong>si</strong>
morale aduse facultatii", fiind astfel exmatriculati prin or<strong>din</strong>ul rectoratului 6162/20.06.1988. Suntem obligati la
plata daunelor provocate Univer<strong>si</strong>tatii - o suma foarte mare la vremea aceea - 19.550 lei. Ni se schimba locurile
de munca, dupa cum urmeaza: Marin Brancoveanu, muncitor necalificat in subteran - mina Barbateni, Marian
Lupou, muncitor necalificat - manipulator lemne la CCH Zarnesti, iar Mihai Torjo, muncitor necalificat in
turnatorie la IMMR - Brasov.
Imediat dupa incheierea anchetelor, il contactez pe prietenul <strong>si</strong> colegul meu de alpinism, Victor Serban, cu care
impartaseam acelea<strong>si</strong> opinii fata de regim. Cu mult inainte, el o contactase pe profesoara <strong>Doina</strong> <strong>Cornea</strong> in
legatura cu miscarea novembristilor, astfel ca decidem sa ie<strong>si</strong>m <strong>din</strong> anonimat, solutia aleasa fiind o sansa in plus
pentru noi. Astfel organizati, Victor contacteaza Bureau International du Travail (B.I.T.), C.I.S.L. (Confederatia

Internationala a Sindicatelor Libere) <strong>din</strong> Bruxelles, Amnesty International, Liga pentru Apararea Drepturilor
Omului, cat <strong>si</strong> posturile de radio straine, pentru a putea fi pu<strong>si</strong> sub protectie de catre aceste organisme
internationale.
Solidari cu <strong>Doina</strong> <strong>Cornea</strong>
Astfel stand lucrurile, ne organizam intr-un grup de pre<strong>si</strong>une care urmarea subminarea puterii de stat, apararea
drepturilor omului, in special cele muncitoresti, noi in<strong>si</strong>ne provenind <strong>din</strong> mediul acesta. Initiativa in coordonare
o avea Victor Serban, iar forma de organizare era de tip celular, astfel ca nu toti ne cunosteam intre noi, pentru a
evita astfel scurgerea anumitor informatii in timpul anchetelor. Victor Serban intotdeauna a lasat impre<strong>si</strong>a ca
exista cineva de la care se primesc dispozitiile privind actiunile noastre. Numele acelei persoane era Sorescu
Ion, nume care, ulterior, dupa revolutie - am aflat ca era de fapt pseudonimul lui. Victor, impreuna cu Ioan
Voicu, cat <strong>si</strong> alti apropiati de-ai lui, au raspandit manifeste concepute pe hartie fotografica, sub semnatura
S.L.O.M.R. (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii <strong>din</strong> Romania), pe care le-au raspandit prin mijloace de
transport, magazine, spatii aglomerate, in localitati ca Zarnesti, Sfantu Gheorghe, Brasov <strong>si</strong> Campina, cu mult
inainte de evenimentele <strong>din</strong> 15 noiembrie 1987.
Intre timp ne solidarizam cu dna <strong>Doina</strong> <strong>Cornea</strong>, devenind cosemnatari ai unor scrisori deschise publicate de
dansa, intre care <strong>si</strong> cea in care protestam in problema daramarii satelor. Din grupul nostru, numit generic
,,grupul <strong>din</strong> Zarnesti", ulterior ,,grupul <strong>si</strong>ndicalist <strong>din</strong> Zarnesti", cum insa<strong>si</strong> dna <strong>Cornea</strong> spunea, sau
,,Zarnesteni", cum eram numiti in dosarele securitatii, faceau parte Victor Serban, Monica Serban - sotia, Ioan
Voicu - coleg de munca cu Victor Serban, <strong>si</strong> noi, cei trei studenti seralisti - Marin Brancoveanu, Marian Lupou,
respectiv eu, Torjo Mihai, toti cei enumerati fiind semnatari ai scrisorilor dnei <strong>Cornea</strong>, dar <strong>si</strong> persoane care ne
vom manifesta de aici incolo in mod fatis <strong>si</strong> consecvent opinia fata de <strong>si</strong>stemul comunist pana in anii '90, cat <strong>si</strong>
dupa aceea. La scurt timp pozitiile noastre devin cunoscute opiniei internationale, cat <strong>si</strong> organizatiilor
internationale, care incep sa se intereseze de noi.
Sotia lui Serban, Monica, impreuna cu cei doi copii, Andrei <strong>si</strong> A<strong>si</strong>neta, de 4 <strong>si</strong> respectiv 7 ani, se deplaseaza in
cateva randuri la Cluj la <strong>Doina</strong> <strong>Cornea</strong>, unde stabileste o intalnire cu dansa pentru data de 1 mai, in Piata
Libertatii <strong>din</strong> Cluj (data <strong>si</strong> locul sunt alese in mod <strong>si</strong>mbolic), <strong>si</strong> obtinem adrese ale altor dizidenti <strong>din</strong> tara, cu
care trebuia sa intram in contact.
Pe data de 1 mai, impreuna cu Victor Serban <strong>si</strong> Ioan Voicu-Brancoveanu neputand fi prezent <strong>din</strong> cauza faptului
ca pierduse trenul - ne deplasam la Cluj, unde ne intalnim cu d-na profesor <strong>Doina</strong> <strong>Cornea</strong> la orele 8:00-8:30. La
putin timp <strong>Securitatea</strong> intervine, pe dna <strong>Cornea</strong> o imbranceste, iar pe noi trei ne infasca <strong>si</strong> ne urca intr-o ma<strong>si</strong>na,
fiind du<strong>si</strong> la sediul Securitatii <strong>din</strong> Cluj, unde incepe ancheta - declaratiile <strong>si</strong> bataile nelip<strong>si</strong>nd. Sub stare de arest
suntem transportati sub escorta de catre capitanul Gheorghe Moldovan, capitanul Dumitru Costea -ofiteri de
securitate - <strong>si</strong> doi militieni, la Brasov, unde continua anchetele. Dupa cele cateva zile de ancheta petrecute in
stare de arest suntem eliberati <strong>si</strong> ni se face perchezitie acasa.
Petitie contra lui Ceausescu, la Revolutie
Actiunile noastre nu se opresc aici, posturile de radio straine publica initiativa noastra de a forma un <strong>si</strong>ndicat la
Zarnesti. Victor Serban este contactat de catre C.I.S.L. <strong>din</strong> Bruxelles, in cateva randuri fiind intrebat despre
<strong>si</strong>tuatia noastra <strong>si</strong> despre initiativa <strong>si</strong>ndicala. Sunt contactat <strong>si</strong> eu dand un interviu ce a fost publicat la posturile
de radio straine. Datorita interventiilor lui Victor Serban, C.I.S.L. depune o plangere impotriva Guvernului
Romaniei. Raportul care a fost remis B.I.T. - o institutie a O.N.U. de la Geneva - se constituie astfel ca o
plangere oficiala impotriva Guvernului roman .
<strong>Securitatea</strong> ne supravegheaza indeaproape pe toti sase. Pre<strong>si</strong>unea era <strong>din</strong> ce in ce mai mare; parinti, prieteni, toti
cei care stateau de vorba cu noi erau suspecti, astfel ca eram nevoiti sa evitam orice contact spre a-i proteja pe

cei in cauza. In perioada premergatoare Revolutiei, odata cu inceperea evenimentelor <strong>din</strong> Timisoara,
supravegherea locuintelor noastre devenise permanenta, actiunile noastre fiind monitorizate continuu. In ziua de
22 decembrie 1989, impreuna cu Victor Serban am facut parte <strong>din</strong> delegatia muncitorilor brasoveni, care a intrat
sa negocieze cu autoritatile municipale <strong>si</strong> a redactat o petitie, prin care, intre altele, se cerea demiterea
prese<strong>din</strong>telui Ceausescu.
Iata ca cei 25 de ani de la momentul ,,11 decembrie 1987" pentru noi, cei trei studenti, <strong>si</strong> pentru colegii nostri de
suferinta Victor Serban, Monica Serban <strong>si</strong> Ioan Voicu - ale caror merite NU pot fi trecute cu vederea - au o
insemnatate. Nu regretam nimic, chiar daca cei care acum ne conduc nu sunt capabili sa priveasca inapoi. Cu 25
de ani in urma, pe 15 noiembrie, era duminica <strong>si</strong> zi de alegeri, unii au ales altceva... Acum, in schimb, cu
ne<strong>si</strong>mtire, tot comunistii cred ca li se cuvine sa conduca <strong>si</strong>, ce este mai trist, - iata paradoxul - cei care o<strong>din</strong>ioara
urau secera <strong>si</strong> ciocanul, astazi tin acest steag la loc de cinste. Cat de usor se uita... Chiar zilele acestea s-a
consumat o mare DRAMA... pentru unii... <strong>si</strong> totu<strong>si</strong> nu este motiv de capitulare. Inca avem NADEJDE!", i<strong>si</strong>
incheie Mihai Torjo dezvaluirea.