GRANICERUL

4 REVISTA GRĂNICERUL
SUBOFIŢERUL - COLOANA
VERTEBRALĂ A ARMATEI
Din punct de vedere
administrativ, a fost subofiţer de
companie la Compania Auto în
perioada de început, iar după
aceasta, o bună perioadă de timp, şef
de popotă. După o luptă lungă şi
aprigă, a declanşat invidia unor
”prieteni” care au făcut tot ce le era în
putinţă să ”îl ajute” pentru a-i lua locul
”călduţ”. Vorba marelui hâtru de la
Humuleşti: ”La plăcinte înainte,/ La
război, înapoi!” Astfel a fost detaşat
comandant de pichet la Sculeni. Ei,
aici a fost interesant, pentru că cei
care au reuşit să îl "mute" i-au spus:
”Stafie, aici ai încurcat borcanele, ai
să îţi rupi gâtul!”. Credeau că dacă
tata este de arma auto şi nu de
grăniceri, ca șef de pichet o să
încurce borcanele. Vorba lor: ”Ştie
Stafie ce este aia paza frontierei? Sau
cum se organizează un plan de
pază?” Şi aşa mai departe...
”Nea Costică”, aşa cum îi
spuneau prietenii, a demonstrat după
un an de zile că Pichetul Sculeni este
cel mai bun în aria de competenţă a
Brigăzii III Grăniceri. După un an
de implicare, în care şi-a
demonstrat capacitatea intelectuală
şi administrativă, se mută la Iaşi la
P.C.T.F. Iaşi, (Punct Control
Trecere Frontieră) cu atribuţii şi la
Gara Internaţională Iaşi. În ultima
perioadă a activat la Biroul Auto din
cadrul Brigăzii III Grăniceri până la
trecerea în rezervă, la data de
30.06.2000.
Cam atât, pe scurt, despre
cariera militară de 30 de ani, 4 luni
şi 26 de zile la arma Grăniceri, a
unui subofiţer, a TATĂLUI meu, ale
Amintire din armată anul 1970 rândul de jos al doilea de la dreapta
soldat Constantin STAFIE
Plutonul elevi, Școala de Subofițeri Auto Pitești anul 1971 rândul de jos primul din dreapta
sergent elev Constantin STAFIE
cărui coordonate existenţiale pot fi
traduse în cuvinte astfel:
„Dragostea de patrie şi de
neam ne obligă să ne respectăm
înaintaşii şi să onorăm, aşa cum se
cuvine, jertfa lor. Credinţa soldaţilor
noştri într-un viitor mai bun pentru
ţara lor, le-a transformat dragostea
de neam în virtute şi curaj pentru a
lupta, cu orice preţ, pentru
libertatea noastră, a tuturor. Şi nu e
puţin lucru să sacrifici familia,
integritatea personală şi viaţa
pentru a-ţi apăra crezul şi ţara”.
Această poveste este
despre un OM, despre un TATĂ,
despre un român simplu care a ales
să păzească şi să apere hotarele
României. Despre un militar care s-
a dedicat carierei sale cu ONOARE
şi DEMNITATE, cu RESPECT şi
SACRIFICIU. Mândria de a-mi fi
fost mentor, sfătuitor, exemplu,
TATĂ, nu mi-o poate lua nimeni
şi nimic!
Istoria ne obligă la a spune
adevărul, la a căuta dreptatea în tot
ceea ce facem şi la păstrarea
memoriei celor care ne-au redat
libertatea şi ţara, cu preţul vieţii lor.