GRANICERUL

42 REVISTA GRĂNICERUL
Batalionul de pază Grăniceri Sulina 1982 căpitan Gheorghe Butnariu
-Mulțumim, tovarășe colonel, pentru solicitat ajutorul! Chiar dacă noi
intenție! Dar, singurul ordin pe care îl suntem superiori tehnic și numeric
am, este să nu treacă nimeni, nici și voi sunteți conștienți că vă
măcar musca!
Colonelul rus începe să râdă, dar
maiorul Butnariu continuă:
-Cu privire la războiul civil și de
teroriști, nu am informații. Iar ca să vă
liniștiți vă spun că în Iași, care este al
doilea oraș din România după cum
știți, este liniște și activitățile se
desfășoară normal.
-Deci, să înțeleg că nu ne dați voie să
trecem, chiar dacă nouă ne-a fost
vodcă mică, iar discuțiile au deviat
de la situația militară destul de
tensionată către subiecte mai
frumoase. După cum îmi povestea
tata, acest colonel sovietic i-a făcut
o impresie foarte plăcută, avea
atitudinea unui adevărat colonel
intelectual.
Bineînțeles că discuțiile s-
au lungit și în loc de o oră grănicerii
noștri au stat mai mult de trei ore.
Pe partea noastră a Prutului, cei din
dispozitivul de pază deja au intrat la
idei: ba că Butnariu și Stafie au fost
arestați, ba că au fost împușcați și
așa mai departe. La întoarcere
maiorul Gheorghe Butnariu a
raportat la eșalonul superior situația
Locotenent colonel Gheorghe Butnariu 1996 trecerea în revistă Regiment Grăniceri Radăuți
Regiment Grăniceri Radauți Colonel Butnariu Gheorghe 1996
desființăm în câteva minute. Cred
că ați observat tehnica noastră de
luptă pregătită să treacă Prutul?
-Tovarășe colonel, până la noi
ordine de la eșalonul superior, de
noi nu trece nimeni. Astea sunt
deocamdată ordinele noastre! zise
maiorul român de grăniceri.
-Bine, am înțeles! Vă apreciez
pentru curajul vostru! Hai acum să
gustăm o ”zacuscă”
(termen utilizat pentru un aperitiv de
către ruși) și să ne mai destindem,
că armata e lungă, a completat
tovarășul polcovnic. Și uite așa,
după zacuscă, s-a trecut și la o
de la fața locului și discuțiile avute
cu omologul sovietic.
Tot ce am scris despre
acest eveniment reprezintă
povestirile tatălui meu și vreau să-mi
exprim părerea de rău că nu am
apucat să-l înregistrez și să redau
cu exactitate toate datele. Dar așa,
sunt doar niște amintiri ale mele
trecute prin filtrul minții copilului unui
grănicer!