GRANICERUL
Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.
Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Dincolo de uniformă...
Dincolo de chemarea la armă,
de nopţile nedormite la datorie faţă de
patria căreia i-ai jurat credinţă se află
EA... soţia, mama, partenera, femeia
pentru care timpul curge altfel decât
suntem noi obişnuiţi. E multă grijă în
sufletul ei. Pentru casa în care, de
multe ori trebuie să fie şi mamă, şi
tată. Pentru bărbatul ei, cel atât de
chipeş în uniformă, dar pe care îl vede
uneori atât de rar, atunci când ţara
pare să aibă mai multă nevoie de el
decât propria familie.
REVISTA GRĂNICERUL
35
Cornelia și Constantin STAFIE
Cornelia și Constantin STAFIE
Ea este cea care, după ce îşi
petrece cu privirea grănicerul plecat la
datorie, numără zilele şi apoi orele şi
minutele până la reîntoarcerea lui
acasă. Şi nu îi este uşor. Dar, a ştiut
de la bun început. Şi-a asumat cariera
lui în slujba patriei. A învăţat să fie
mândră, nu să jelească. A învăţat să
Cornelia și Constantin STAFIE
aştepte, cu răbdarea cuvenită unei
soţii de militar. A învăţat să
preţuiască momentele petrecute
împreună cu cel drag, în timp ce
uniforma se odihnea pentru puţin
timp, aşezată la dungă, în şifonier.
Am trăit aceste momente alături de
mama şi sora mea. Eram copil când
poate nu înţelegeam de ce trebuie
să plece tata atât de des. De ce
atâta onoare şi patrie când eu
aveam nevoie... de TATA! Am
crescut însă alături de toate aceste
poveşti pe care le-am scris în
"Grănicerul". Poveşti reale, de viaţă.
Am învăţat la rându-mi cum stă
treaba cu datoria şi onoarea. Şi cât
de mult înseamnă să-ţi iubeşti ţara
cu adevărat.
Am văzut-o pe MAMA
puternică atunci când doar ea ştia
ce e în sufletul ei. Am înţeles de mic
copil că sacrificiul pentru apărarea
libertăţii şi a demnităţii nu e nicicând
destul de mare. Că asta ne e viaţa
şi trebuie să o privim direct în ochi.
Dincolo de uniformă este
OMUL, tatăl, soţul, partenerul pentru
care viaţa se împarte între două
mari iubiri: familia şi patria. Pentru
care dorul după cei rămaşi acasă
aşteaptă răbdător împlinirea datoriei
pecetluită printr-un jurământ.
Sunt vorbe şi fapte care au
însemnătate pentru cei care le
înţeleg şi le respectă. Sunt oameni
şi destine. Sunt amintiri care rămân
dincolo de viaţă, pentru a fi spuse şi
păstrate pentru totdeauna.
Cornelia și Constantin
Change language