GRANICERUL

34 REVISTA GRĂNICERUL
Comandantul și paturile
Undeva, prin sudul țării, îmi
povestește tata, la un P.C.T.F, era un
comandant de batalion mai sărit de pe
fix. Astfel, acesta când venea în
companie începea să urle din orice
motiv. Alinia trupele la inspecție și la
urmă punea soldații să scoată toate
paturile pe platou la inspecție. Azi așa,
mâine așa, acest maior ajunsese să
aducă la exasperare oamenii din
cadrul companiei. Aceștia nu mai știau
ce să mai facă. Indiferent de cât de
mult se straduiau să fie totul ață nu
puteau intra în grațiile comandantului.
Plutonierul de companie, responsabil
administrativ de subunitate, era mai
hâtru de felul lui și vine cu o
propunere:
-Tovarășe comandant, îi spune
comandantului de companie, noi cu
nebunul ăsta nu o scoatem la capăt.
Vedeți că orice am face acesta este
total nemulțumit. Haideți, să îi dăm
o lecție!
-Spune! Vreau să o văd și pe asta.
Cum îl liniștim? întreabă
comandantul.
-Păi, uitați! Vorbesc cu un coleg de
al meu de la batalion și cum aflăm
că vine maiorul la noi în subunitate,
urgent scoatem toate paturile pe
platou și ne apucăm să facem
șmotru cu soldații. Să-l vedem
atunci ce mai face? Ce spuneți?
-Bine, așa facem! Te ocupi
personal. Apoi, dacă mai urlă, eu îl
împușc pe ăsta, că nimic nu îi
convine, închise conversația
comandantul.
Zis și făcut. La vreo
săptămână, plutonierul de
companie este anunțat de la
batalion că vine șefu’. Imediat, se
dă alarmă pe companie, se
mobilizează soldații și cadrele, se
scot toate paturile pe platou
și dă-i zbierete și urlete! Vă
puteți închipui ce imagine de
coșmar era în unitate? Intră
maiorul în companie și vrea
să își înceapă programul.
Dar, ce să vezi? Toate
paturile aliniate frumos pe
platou, soldații erau
muștruluiți de zor de cadre,
ce mai, era o întreagă
nebunie! Tăcu mâlc, se uită
în jur, apoi se urcă nervos în
mașină și plecă!
Bineînțeles, grănicerii noștri i-
au făcut schema asta de vreo
patru ori tovarășului maior.
Dacă a văzut acesta că
oamenii nu se mai opreau din
șmotru și că exista riscul să
devină mai nebuni ca el, întro
zi, după inspecția
regulamentară, cheamă
cadrele în cancelarie:
-Da, bine mă, voi ce faceți? De câte
ori vin eu vă apucă nebuneala?
Cum de se întâmplă lucrul ăsta?
-Permiteți să raportez, tovarășe
maior! zice plutonierul.
Dumneavoastră, ori de câte ori
veneați în companie, vă apucați să
dați totul peste cap. Dacă nici
compania noastră nu arată bine,
atunci ce naiba să mai zic? Atunci
am hotărât să facem noi, din proprie
inițiativă, aceeași atmosferă. Așa
ați putut vedea cum este când o
face altcineva și nu dumneavoastră!
-Bravo, măi! Mi-ați făcut-o! Gata, cu
voi m-am liniștit. Nu o să vă mai
deranjez! Într-adevăr, compania
voastră este de elită!
Ei, și uite așa cadrele de la
P.C.T.F nu au mai avut de a face cu
tov. maior. Dar, important este faptul
că și el a ținut la poantă.