GRANICERUL

32 REVISTA GRĂNICERUL
Haz de necaz
C.I.-stul și facultatea
Undeva, prin anul 1986, tata
se hotărăște să dea examen la
facultate. Bineînțeles că nu s-a dus la
o facultate unde se intră mai ușor. A
ales să susțină examenul de admitere
la Facultatea de Drept de la Iași. Zis și
făcut. Face tata raport la comandant
despre intenția lui, deoarece, la
vremea aceea, dacă erai la grăniceri
nu te duceai de capul tău să te înscrii.
Trebuia să faci raport la comandantul
unității, iar dacă acesta considera că
este util, îți aproba raportul.
Comandantul citește raportul
și îi dă tatei aprobarea, căci era bine
văzut la unitate. Așa se apucă tata de
învățat! Vine vremea examenului de
admitere, se prezintă și când se
afișează rezultatele află că a picat
examenul cu media 7,00. Pe
atunci era o concurență
acerbă la Facultatea de
Drept, erau puține locuri și
mulți candidați. Oricum,
pentru un om la vârsta de 36
de ani, cu doi copii mici
acasă și cam 80 la sută din
timp petrecut la unitate, nota
7,00 în condițiile de atunci
era o notă onorantă. Dar, nu
ideea notei obținute de tatăl
meu este importantă, ci
urmarea acestui moment.
Fără să știe a dat examen cu
el odată un ofițer de la
contra - informații (C.I.) de la
Brigadă. Acesta era mult mai
tânăr decât tata și plin de
sine. Dar, la afișarea
rezultatelor, tata avea nota
7,00, iar tovarășul ofițer
nota 4,00.
Tata când a văzut notele nu
a spus nimic la unitate, a
menționat doar faptul că nu
a fost admis. Dar, după un
timp s-a aflat că Nea’ Costică a luat
7, iar ofițerul 4. Așa au început
glumele și bășcălia pe seama
ofițerului: Bă, CI-stule, te dai
deștept, dar ai văzut că un subofițer
e mai deștept ca tine? Și tot felul de
”glumițe” de genul acesta au
continuat o bună bucată de timp.
Acest ofițer era cam și
ranchiunos de felul lui și nu prea știa
de glumă așa că nu prea a înghițit
gălușca. Și ca un om fără principii a
început să îl șicaneze pe tata și să îi
poarte sâmbetele pentru că, în
logica lui, era inacceptabil că “un
subofițer și-a permis să ia o notă
mai mare decât el”. Aprope doi ani
de zile s-a ”ocupat” tovarășul ofițer
de tata. De acolo i s-a tras și
schimbarea din funcția de șef de
popotă. Dar asta era mentalitatea
unora și nu cred că s-au schimbat
prea multe nici în zilele noastre. E
cunoscut faptul că mai ai uneori și
norocul să mai întâlnești unii de felul
acesta. Oricum, după această
întâmplare și după ”ajutorul” acordat
de C.I.-st s-a lăsat tata de admitere
la facultate pentru totdeauna. Asta e
viața! Continuare în pagina 33