GRANICERUL
Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.
Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.
30 REVISTA GRĂNICERULSfaturi de la tata!Undeva, prin anul 2000, eram cutata la Argel, în perioada când acestaîși construia casa. După o zi de muncăstăm la masă și apoi la un foc detabără unde depănam tot felul deaminitiri. La un moment dat, îl întrebpe tata:-Tata, mai ții minte când mergeam pela tine la unitate? Am observat atuncică nu te-am văzut niciodată să strigiprintre soldați să facă sectoarele, nicila companie, nici la parcul auto de laBrigadă ! Iar când erai tu de serviciutotul era bec. Uite, când mergeam laParcul auto și era ofițer de serviciucolegul ală a tău, care avea porecla”Meserie”, toată ziua urla la soldați,stătea lîngă ei, îi păzea, iar aceștiachiar nu făceau nimic. Tu cumreușeai?-Eii, Leonuț, povestea e mai veche!Începe când am terminat eu școalamilitară și am venit la Brigadă, laCompania auto. Eu eram învățat cudisciplina, curățenia și ordinea. Mi-aplăcut că am ajuns la compania autodar, la fața locului mi-am pusmâinile în cap, era odebandadă totală! Ți-am maizis eu, în lume există douăcategorii de oameni: oameniși șoferi. Ei, cu șoferii nu eușor! Nu îi învârți așa cumvrei, sunt unși cu toate alifiileși, în plus, sunt și orgolioși.Am venit eu, sergent major,să impun regulile? Da’ deunde? După două săptămânibăteam pasul pe loc, nici oschimbare. Cu toateamenințările, cu toateordinele, pur și simplu nu seîntâmpla nimic. Văzând cănu o scot la capăt cu ei, îmipun în minte să îi dau pebrazdă în felul meu. Zis șifăcut. Într-o dimineață îialiniez în parcul auto înformație și le spun hotărât: -Începând de astăzi,schimbăm regulile! Ațiînțeles? Avem următorul programde făcut…(am prezentat detaliatprogramul). În mod normal, ce v-am repartizat eu de făcut, setermină la ora 16.00, dar, dacăsunteți conștiincioși, se poatetermina la ora 12.00. Eu nu voista să vă păzesc, să văd cefaceți. Când terminați treaba, măchemați, vă verific și dacă e totulîn regulă, mergem pe teren șijucăm fotbal, dacă nu, veți vedea!Trec la treabă, le repartizezsarcinile și pe la ora 12.00 suntchemat că băieții mei auterminat. Dar ți-ai găsit? Totul erafăcut de mântuială, în dorul lelii..Nu zic nimic, îi aliniez pe platou,le aduc echipament sportiv, neschimbăm și hai, la fotbal!-Cum așa, tată? După ce nu aufăcut treaba cum trebuie, în loc să îipui să refacă, tu i-ai premiat?-Stai, că nu am terminat! Le-ampromis fotbal, le-am dat fotbal săvadă că sunt om de cuvânt. Dar, casă știe și ei că trebuie să aibăcuvânt, le-am oferit o lecție! Dupăterminarea programului, m-amprezentat la comandantul decompanie și i-am solicitatpermisiunea ca să dau alarmă deluptă și să realizez instrucție de frontla poligon la Șorogari pe timp denoapte. După ce i-am explicatcomandantului, acesta și-a datacordul. Am întocmit hârtiile șiplanul de pregătire. Să nu crezi căluai soldații și făceai ce vreai! Totultrebuia scris, planificat și aprobat.-Și? întreb eu, curios.Continuare în pagina 31
modalități de corecțieconform regulamentului.-Ce au făcut băieții? Auținut cont?-Bineînțeles, îți daiseama! După ce nu audormit toată noaptea șiau făcut instrucție de leauieșit ochii, în ziuaurmătoare nu i-am lăsatla odihnă ci le-am datCornelia, Loredana, Constantin STAFIE atribuțiile de îndeplinit,Iași anul 1979-La ora 2,00, noaptea, am dat alarmăde luptă la compania auto.I-am cronometrat să vedemdacă se respectă timpii de alarmare șidupă acesta, în pas de defilare și cucântec înainte marș, am plecat lapoligonul grănicerilor de la Șorogari.Acolo, știi că este un părău, Cacaina,mai mult mâl decât apă. Acolo amînceput instrucția: Atențiune! Podminat! Treci prin pârâu! La mijloculpârâului, aviație inamică la joasăînălțime!Și tot așa până i-am făcut de nuaveau petic de piele uscat. Eraumurdari de nămol ca niște porci. Apoi,am calculat eu timpul care le trebuiesă curețe armamentul și ținuta, iar laora 8,00 dimineața le-am cerut să fieprezenți la apelul de dimineață. Îțiînchipui că toate aceste operațiuni despălare și curățare s-au făcut în ritmalert, nu așa, nici nu au avut timp sărespire. După apelul de dimineață, i-am adunat pe platou, în parcul auto sile-am explicat faptul că instrucțianocturnă de front a fost o consecință amodului în care și-au dus la îndepliniresarcinile din timpul programului delucru. Din momentul de față le-amspus că eu sunt dispus să dăm uităriisituația și să o luăm de la capăt, cuamendamentul că se găsesc mereuMedalia chinezăÎn anul 1997, mă duc lasora mea, Loredana Leska, laBucurești. Ea lucra în perioadaaceea la Parlamentul României –Casa Poporului. Într-una din zile,vine o delegație chineză în frunte cuȘeful statului major al ArmateiChineze. Aceștia aveau inclusă înprogram și o vizită la CasaPoporului. M-am nimerit și eu lasora mea la serviciu exact când avenit această delegație. Bineînțeles,am mers și eu pe lângă ei. La finalulturului, Șeful de stat major îi acordăLoredanei o medalie și o întreabăREVISTA GRĂNICERULconform planificării.Când au terminat treaba, am cine sunt eu. Acolo se aflau numaiverificat și totul a mers strună. Șiuite așa, nu am mai avut treabă cubăieții, ba mai mult, s-a dus și vorbade la un ciclu la altul, să nu se punăcu Stafie că nu e sănătos, dar înschimb e parolist. Dacă a spus unlucru, așa face. Să ții minte, Leonuț,poate ai să ajungi și tu șef, căSPP-ul, delegația chineză, Lori șieu. Sora mea le spune că suntfratele ei. Șeful Statului Major alArmatei Chineze mă cheamă și pemine în față și îmi dă și mie omedalie. Când am revenit la Iași,am simțit nevoia să mă laud și eu căam o medalie care nu era deîntotdeauna oamenilor din oriunde, ci de la Armata Chineză.subordine trebuie să le dai detreabă cât pot duce ei și fără să staisă îi păzești. De asemenea, să îirecompensezi, chiar și numai cu ovorbă când fac treaba bună. Darcând greșesc să fii dur și drept, să-ifaci să înțeleagă ce au greșit!Ce, numai tata are medalii? Ajunsacasă, i-am spus tatălui meu:-Degeaba ai tu 5 medalii! Eu amuna și bună.-Cum așa? mă întreabă tata.-Păi, tata, la câtă armată au chinezii,dacă vin aceștia doar cu bucătarii31din armată ne ocupă în catevaminute! răspund eu cu mândriatânărului proaspăt medaliat.
- Page 2 and 3: His point of viewby Loredana LeskaI
- Page 4 and 5: 2 REVISTA GRĂNICERULCuprins:Rându
- Page 6 and 7: 4 REVISTA GRĂNICERULSUBOFIŢERUL -
- Page 8 and 9: 6 REVISTA GRĂNICERULO poveste desp
- Page 10 and 11: 8 REVISTA GRĂNICERULDe ce Grănice
- Page 12 and 13: 10 REVISTA GRĂNICERULSublocotenent
- Page 14 and 15: 12 REVISTA GRĂNICERULAnunţă secr
- Page 16 and 17: 14 REVISTA GRĂNICERULClubul Grăni
- Page 18 and 19: 16 REVISTA GRĂNICERULRaţa, ceaţa
- Page 20 and 21: 18 REVISTA GRĂNICERULȚigările, c
- Page 22 and 23: 20 REVISTA GRĂNICERULSoldatul și
- Page 24 and 25: 22 REVISTA GRĂNICERULDecât să fa
- Page 26 and 27: 24 REVISTA GRĂNICERULPermisia și
- Page 28 and 29: 26 REVISTA GRĂNICERULPlt adj șef
- Page 30 and 31: 28 REVISTA GRĂNICERULMai merge vre
- Page 34 and 35: 32 REVISTA GRĂNICERULHaz de necazC
- Page 36 and 37: 34 REVISTA GRĂNICERULComandantul
- Page 38 and 39: 36 REVISTA GRĂNICERULBatalionul de
- Page 40 and 41: 38 REVISTA GRĂNICERULEl a formulat
- Page 42 and 43: 40 REVISTA GRĂNICERULFemeile înce
- Page 44 and 45: 42 REVISTA GRĂNICERULBatalionul de
- Page 46 and 47: 44 REVISTA GRĂNICERULîntreabă co
- Page 48 and 49: 46 REVISTA GRĂNICERULIstoria în I
- Page 50: 48 REVISTA GRĂNICERULBIBLIOGRAFIEh
30 REVISTA GRĂNICERUL
Sfaturi de la tata!
Undeva, prin anul 2000, eram cu
tata la Argel, în perioada când acesta
își construia casa. După o zi de muncă
stăm la masă și apoi la un foc de
tabără unde depănam tot felul de
aminitiri. La un moment dat, îl întreb
pe tata:
-Tata, mai ții minte când mergeam pe
la tine la unitate? Am observat atunci
că nu te-am văzut niciodată să strigi
printre soldați să facă sectoarele, nici
la companie, nici la parcul auto de la
Brigadă ! Iar când erai tu de serviciu
totul era bec. Uite, când mergeam la
Parcul auto și era ofițer de serviciu
colegul ală a tău, care avea porecla
”Meserie”, toată ziua urla la soldați,
stătea lîngă ei, îi păzea, iar aceștia
chiar nu făceau nimic. Tu cum
reușeai?
-Eii, Leonuț, povestea e mai veche!
Începe când am terminat eu școala
militară și am venit la Brigadă, la
Compania auto. Eu eram învățat cu
disciplina, curățenia și ordinea. Mi-a
plăcut că am ajuns la compania auto
dar, la fața locului mi-am pus
mâinile în cap, era o
debandadă totală! Ți-am mai
zis eu, în lume există două
categorii de oameni: oameni
și șoferi. Ei, cu șoferii nu e
ușor! Nu îi învârți așa cum
vrei, sunt unși cu toate alifiile
și, în plus, sunt și orgolioși.
Am venit eu, sergent major,
să impun regulile? Da’ de
unde? După două săptămâni
băteam pasul pe loc, nici o
schimbare. Cu toate
amenințările, cu toate
ordinele, pur și simplu nu se
întâmpla nimic. Văzând că
nu o scot la capăt cu ei, îmi
pun în minte să îi dau pe
brazdă în felul meu. Zis și
făcut. Într-o dimineață îi
aliniez în parcul auto în
formație și le spun hotărât: -
Începând de astăzi,
schimbăm regulile! Ați
înțeles? Avem următorul program
de făcut…(am prezentat detaliat
programul). În mod normal, ce v-
am repartizat eu de făcut, se
termină la ora 16.00, dar, dacă
sunteți conștiincioși, se poate
termina la ora 12.00. Eu nu voi
sta să vă păzesc, să văd ce
faceți. Când terminați treaba, mă
chemați, vă verific și dacă e totul
în regulă, mergem pe teren și
jucăm fotbal, dacă nu, veți vedea!
Trec la treabă, le repartizez
sarcinile și pe la ora 12.00 sunt
chemat că băieții mei au
terminat. Dar ți-ai găsit? Totul era
făcut de mântuială, în dorul lelii..
Nu zic nimic, îi aliniez pe platou,
le aduc echipament sportiv, ne
schimbăm și hai, la fotbal!
-Cum așa, tată? După ce nu au
făcut treaba cum trebuie, în loc să îi
pui să refacă, tu i-ai premiat?
-Stai, că nu am terminat! Le-am
promis fotbal, le-am dat fotbal să
vadă că sunt om de cuvânt. Dar, ca
să știe și ei că trebuie să aibă
cuvânt, le-am oferit o lecție! După
terminarea programului, m-am
prezentat la comandantul de
companie și i-am solicitat
permisiunea ca să dau alarmă de
luptă și să realizez instrucție de front
la poligon la Șorogari pe timp de
noapte. După ce i-am explicat
comandantului, acesta și-a dat
acordul. Am întocmit hârtiile și
planul de pregătire. Să nu crezi că
luai soldații și făceai ce vreai! Totul
trebuia scris, planificat și aprobat.
-Și? întreb eu, curios.
Continuare în pagina 31
Change language