GRANICERUL

clădire modernă căci pichetul
fusese construit în anii 1980,
cu centrală termică, apă
caldă, adăposturi pentru
animale noi, dar, surpriză, nu
avea lemne pentru căldură,
animalele erau la ”dietă”,
lenjeriile murdare și lipsă, iar
curățenia în dormitoare și în
perimetrul pichetului lăsa de
dorit. Soldații intrau și
dormeau cu bocancii în
lenjerie, nici nu se schimbau
de uniformă. Ce mai de la
deal, la vale, era un dezastru
total! Tata nici nu știa de ce
REVISTA GRĂNICERUL
29
meseriașii cât și materialele
necesare. După muncă de
convingere și mult lucru împreună
cu militarii au reușit, în jumătate de
an, să primească pentru pichetul
Sculeni distincția de pichet fruntaș.
Acum, când intrau în pichet,
soldații se descălțau și umblau prin
clădire cu papuci de casă.
Dormitoarele erau puse la punct cu
câte patru paturi în camera, lenjerie
curată și condiții de hotel. Nu a fost
uitată nici masa soldatului căci, nu
putea fi trimis în raionul de pază
numai cu ceai și pâine. Așa că tata
a pus la punct toate detaliile astfel
Ziarul Grănicerul anul 1963
Pichetul – ordine și disciplină
După o luptă lungă şi aprigă, tata
a declanşat invidia unor ”prieteni” care
au făcut tot ce le era în putinţă să ”îl
ajute” pentru a-i lua locul ”călduţ”.
Vorba marelui hâtru de la Humuleşti:
”La plăcinte înainte, la război înapoi!”
Astfel, a fost detaşat comandant de
pichet la Sculeni. Acest lucru se
întâmpla prin anul 1987. Ei! Aici a fost
interesant pentru că cei care au reuşit
să îl "mute" i-au spus: ”Stafie, aici ai
încurcat borcanele, ai să îţi rupi gâtul!”.
Credeau că tata, fiind de arma auto şi
nu de grăniceri, o să încurce
borcanele ca șef de pichet. În mintea
lor era vorba ceea: ”Ştie Stafie ce este
aia paza frontierei? Sau cum se
organizează un plan de pază?” Şi aşa
mai departe...
Ajuns la pichet, la Sculeni, tata
și își pune mâinile în cap. Dacă din
punct de vedere al pazei frontierei nu
erau probleme majore, din punct de
vedere administrativ era jale. A găsit o
să se ocupe mai întâi.
Dar, tata nu era un om care
să se piardă cu firea și cum îi
plăcea să fie gospodar și-a
făcut un plan de bătaie cu privire la
gospodărirea pichetului. Un lucru
foarte important, pe care unii șefi de
subunități îl cam uitau, era în primul
rând organizarea pazei frontierei și
odihna militarului. De ce spun lucrul
acesta? După ce trimiteai militarul
cu arma în spate timp de 6-8 ore,
pe o distanță de 10-20 km, nu
încât militarului să nu îi lipsească
nimic și nici să nu mai doarmă ca ”în
gară”.
Experiența tatei ca șef de
pichet a fost, cred, cam de un an de
zile, Nici bine nu a ridicat pichetul și
a fost transferat la P.C.T.F Ungheni
– sediul companiei era în Iași în
Manta Roșie. Iar Costică al meu a
luat-o de la capăt! Dar na, asta este
viața! La grăniceri, te duci unde te
trimite fără comentarii. Ordinul se
execută, nu se discută!
puteai, ca la revenirea în
unitate, să îl mai pui și la
treburile gospodărești! În
ritmul acesta îi omorai pe
bieții soldați. Așadar, cu o
planificare riguroasă a
planului de pază, a orelor de
odihnă și a ceea era de făcut
în subunitate, încet - încet,
tata a pus totul la punct.
Bineînțeles, trebuiau
făcute lucrări de întreținere a
zidăriei, a instalațiilor
electrice și sanitare. Atunci
tata s-a pus pe făcut
rapoarte la comandat să-i
trimită de la brigadă
https://miscareaderezistenta.ro/