GRANICERUL

Povestiri grănicerești
Garda și somnul
Undeva, prin anul 1988,
programul de lucru al cadrelor de la
Punct Control Trecere a Frontierei Iași
ia sfârșit. Tata intră ofițer de serviciu.
În ultima perioadă nu s-a întâmplat
nimic deosebit în raionul de
competență. Monotonia se accentua
zi cu zi, predarea-primirea gărzii
unității, plecarea-venirea patrulelor
de control, treburile gospodărești de
întreținere a companiei și așa mai
departe, totul ere rutină, nimic
deosebit.
Se înserează. Se
finalizează activitățile din
garnizoană, se dă stingerea, iar
tata se retrage în cancelarie. La
vremea respectivă nu exista
televiziune. La ora 22.00 se
întrerupea emisia și singura
variantă de relaxare, dacă nu aveai
somn, era să mai citești o carte,
mare lucru nu aveai de făcut. Pe la
ora 23.00, tata împreună cu
sergentul de serviciu (S.S.) și-a
verificat dispozitivul de pază a
companiei, plantoanele
și dormitoarele, să se
REVISTA GRĂNICERUL
25
ca acum, 12 cu 24 de ore sau 24 cu
48 de ore. La companie erau puține
cadre și aveau ”norocul„ să intre
ofițeri de serviciu cam de două ori
pe săptămână, iar în perioada de
concedii chiar de trei sau patru ori.
Când intrai ofițer de serviciu
începeai programul la ora 8,00
dimineața și nu ieșeai cum ar fi
normal la ora 8,00 a doua zi, ci
plecai din unitate la ora 16.00 și a
treia zi, din nou, la ora 8,00 trebuia
să fii la program. Cine nu a lucrat la
grăniceri sau nu a făcut armata la
grăniceri nu are de unde să știe. Eu
pe tata îl vedeam de două - trei ori
asigure că totul este în
ordine. Bineînțeles totul
este fără cusur, totul
este pus la punct. După
cum știu toți cei care au
făcut armată, totul
decurge într-o cazarmă
șnur, la ore exacte. Cu
alte cuvinte ”ordine și
disciplină”. Doar vreo
trecere frauduloasă a
frontierei, vreo alarmă
sau vreun incident
deosebit pot tulbura
ordinea dintr-o cazarmă.
Pe la orele 24.00, tata
se întinde oleacă în pat
(birourile aveau în
general și un pat, în caz
de necesitate să poată fi
folosit). Până la ora
4.00, când vin patrulele
din teren și până la
schimbarea gărzii la
companie mai este timp
și se gândea că putea
să tragă un pui de
somn.
La vremea respectivă nu
se efectuau schimburile
pe săptămână. În concediu îl
vedeam mai des, asta în cazul în
care nu apăreau incidente la
frontieră și nu era chemat de
urgență.
Dar, să revenim la oile
noastre. Așadar, se întinde tata în
pat și adoarme. Pe la ora 3,00
dimineața se aude că se deschide
ușa de la cancelarie, apoi un
clinchet de armare a unei arme și o
voce în noapte ”Aha! Tu dormi și eu
te păzesc!!!” Tata, buimac de somn,
se uită și ce vede: santinela din
postul trei de pază a unității cu un
rânjet pe față și arma îndreptată
spre tata. Situația era ușor
complicată. Santinela avea trei
sectoare asupra sa, unul pe armă și
două de rezervă, cu cartușe de
război (sector –încărcător,
capacitate 30 de cartușe calibru
7,62). Dacă tata ar fi reacționat la
primul impuls, să urle sau orice altă
acțiune nesăbuită, imaginați-vă ce
se putea întâmpla… Treizeci de
cartușe erau trase în 20 de
secunde și de la o distanță de trei
metri, nici nu vreau să mă gândesc!
Continuare în pagina 26