GRANICERUL
Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.
Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
24 REVISTA GRĂNICERUL
Permisia și prăjitura
Într-o duminică, bântuiam pe
holurile companiei. Am văzut un
militar care stătea la ușă la cancelariei
și tot își făcea curaj să intre la tata. L-
am privit și l-am întrebat:
-Salut, ce faci? De ce stai la ușă și nu
intri?
-Păi, nu prea am curaj să intru. Vreau
să îl rog ceva pe tovarășul plutonier
major, zise
soldatul.
-Intră și zi-i, că nu te mănâncă! Tata e
un băiat de zahăr, spun eu.
-Nu prea am curaj. Nu vrei tu să mă
ajuți?
-Ba da, cum să nu! răspund eu
repede.
-Uite ce este! Eu vreau patru ore de
permisie să mă duc cu prietena mea
la film și nu cred că mi-o acordă.
Dacă tu vorbești și imi dă permisie,
mergem la chioșc și îți dau o savarină
și un pepsi. Te învoiești?
-Cum să nu! am răspuns eu grăbit.
Deja mă vedeam la un suc și la o
prăjitură. Uite, eu
intru la tata, vorbesc cu el, apoi ies
și intri tu. Să știi că treaba este ca
și rezolvată.
Zis și făcut. Intru eu în
cancelarie, îl întreb pe tata una
alta, mă mișc de pe un scaun pe
altul, mă uit prin birou până
consider că a trecut timpul. Fără să
îi fi spus nimic lui tata de permisie,
ies afară din cancelarie. La ușă,
stătea soldatul și se frăsuia. Cine
știe ce era în capul lui și mă
întrebă:
-Leonuț, ai vorbit cu tatăl tău?
-Bineînțeles, răspund eu grăbit.
-Și????????
-Eu ți-am spus că nu e o problemă.
Dar trebuie să intri și să îi spui și
tu. Că doar nu ai avocat. Treaba e
rezolvată! Tata a spus că nu este o
problemă, îți dă permisie patru ore.
Soldatul intră cu tupeu în
biroul lui tata, vorba aceea, acum
avea pile. Intră și solicită permisia.
Eu stăteam și mă
gândeam: ”sper că tata să îi dea
permisie, eu știu că e băiat bun, nu
cum vrea el să pară un dur și un
rău. Dar, pe de o parte mă
gândeam că, gata, savarina mea și
sucul s-au dus pe apa sâmbetei„
Nu durează mult și îl văd pe
militar că iese din birou de la tata.
Avea biletul de voie în mână și era
bucuros tare. Eu, atunci, îi spun:
-Ei, ai văzut? Ți-am spus că tata nu
e băiat rău și nici nu mănâncă
oameni!
-Dar, cred că mai mult îmi spuneam
mie cu voce tare, pentru că nu
vorbisem nimic cu tata despre
permisia băiatului.
Și uite așa, m-am ales eu
cu o savarină și un pepsi și un
militar bucuros pentru că se vede la
film cu mândra lui!