20.07.2020 Views

GRANICERUL

Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.

Această revistă, editată doar într-un singur număr, nu se doreşte a fi o Istorie a trupelor de grăniceri, nici o Biografie a unui vrednic grănicer. Publicaţia prezintă doar nişte gânduri, nişte amintiri şi o viziune a unui om care a fost în afara sistemului. Chiar mai mult, poveştile sunt amintiri văzute prin prisma unui copil. Este posibil ca unele dintre povestiri să fie doar ficţiune, imaginaţia bogată a unui copil fascinat de tatăl său şi de mândria că este fiu de grănicer. Din aceste motive nu veţi găsi date exacte sau nume şi orice asemănare cu realitatea sau personaje reale reprezintă doar o pură întâmplare.

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

24 REVISTA GRĂNICERUL

Permisia și prăjitura

Într-o duminică, bântuiam pe

holurile companiei. Am văzut un

militar care stătea la ușă la cancelariei

și tot își făcea curaj să intre la tata. L-

am privit și l-am întrebat:

-Salut, ce faci? De ce stai la ușă și nu

intri?

-Păi, nu prea am curaj să intru. Vreau

să îl rog ceva pe tovarășul plutonier

major, zise

soldatul.

-Intră și zi-i, că nu te mănâncă! Tata e

un băiat de zahăr, spun eu.

-Nu prea am curaj. Nu vrei tu să mă

ajuți?

-Ba da, cum să nu! răspund eu

repede.

-Uite ce este! Eu vreau patru ore de

permisie să mă duc cu prietena mea

la film și nu cred că mi-o acordă.

Dacă tu vorbești și imi dă permisie,

mergem la chioșc și îți dau o savarină

și un pepsi. Te învoiești?

-Cum să nu! am răspuns eu grăbit.

Deja mă vedeam la un suc și la o

prăjitură. Uite, eu

intru la tata, vorbesc cu el, apoi ies

și intri tu. Să știi că treaba este ca

și rezolvată.

Zis și făcut. Intru eu în

cancelarie, îl întreb pe tata una

alta, mă mișc de pe un scaun pe

altul, mă uit prin birou până

consider că a trecut timpul. Fără să

îi fi spus nimic lui tata de permisie,

ies afară din cancelarie. La ușă,

stătea soldatul și se frăsuia. Cine

știe ce era în capul lui și mă

întrebă:

-Leonuț, ai vorbit cu tatăl tău?

-Bineînțeles, răspund eu grăbit.

-Și????????

-Eu ți-am spus că nu e o problemă.

Dar trebuie să intri și să îi spui și

tu. Că doar nu ai avocat. Treaba e

rezolvată! Tata a spus că nu este o

problemă, îți dă permisie patru ore.

Soldatul intră cu tupeu în

biroul lui tata, vorba aceea, acum

avea pile. Intră și solicită permisia.

Eu stăteam și mă

gândeam: ”sper că tata să îi dea

permisie, eu știu că e băiat bun, nu

cum vrea el să pară un dur și un

rău. Dar, pe de o parte mă

gândeam că, gata, savarina mea și

sucul s-au dus pe apa sâmbetei„

Nu durează mult și îl văd pe

militar că iese din birou de la tata.

Avea biletul de voie în mână și era

bucuros tare. Eu, atunci, îi spun:

-Ei, ai văzut? Ți-am spus că tata nu

e băiat rău și nici nu mănâncă

oameni!

-Dar, cred că mai mult îmi spuneam

mie cu voce tare, pentru că nu

vorbisem nimic cu tata despre

permisia băiatului.

Și uite așa, m-am ales eu

cu o savarină și un pepsi și un

militar bucuros pentru că se vede la

film cu mândra lui!

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!