GRANICERUL

REVISTA GRĂNICERUL
23
Viața în unitate văzută
prin ochii de copil
Prăjituri, gratis!
În perioada copilăriei de abia
așteptam să vină sfârșitul de
săptămână când era tata ofițer de
serviciu. La vremea aceea se învăța
sâmbăta și aveam ore până la orele
12,00. Cum terminam școala, fuga
acasă, mă schimbam, luam bicicleta
și țuști, la tata la unitate. Tata avea
grijă tot timpul de mine. Când
ajungeam la el la serviciu, punea un
militar să stea cu mine. De obicei
acesta era mâna lui dreaptă din
unitate.
Nu era cotlon în unitate pe
care să nu îl scotocesc, știam toate
magaziile și camerele. Acolo nu exista
nici un secret pentru mine. Eram
uneori câte o zi întreagă cu băieții
(soldații care erau în timpul liber) care
mă învățau și îmi arătau tot felul de
lucruri.
Dar ca să înțelegeți și cât de
naiv și de ”bleguț” eram, vă povestesc
o întâmplare.
În unitate exista un chioșc
unde se găseau prăjituri, sucuri și
biscuiți, ca un fel de cofetărie. Și
țineți minte că, înainte de revoluție,
cofetăriile erau cam goale, nu prea
aveau diversitate de produse. În
schimb, aici găseam pepsi cola,
savarine și tort diplomat. Ce mai,
erau adevărate minunății pentru
mine!
Într-o zi, observ că sunt
câțiva soldați la chioșc. Stau eu,
mă uit, analizez și îi văd pe unii cu
înghețată, pe alții cu sucuri.
Dădeam târcoale ca un cățel pe
lângă oala cu mâncare. La un
moment dat, mă vede militarul care
vindea la chioșc și mă întreabă
dacă doresc ceva. Mai timid, spun
că vreau un suc și o savarină.
Acesta îmi dă produsele fără să îmi
ceară bani. Eu le înșfac și tule-o!
Tot așa, de fiecare dată, când mă
duceam la tata la unitate, luam
când înghețată, când prăjituri.
Ajuns acasă, mă lăudam surorii
mele și-i spuneam: ”Lori, tu știi că
la tata la unitate se dau prăjituri și
sucuri?” Imaginați-vă invidie pe
capul surorii, ea fiind și nițel mai
pofticioasă! Iar tata nu o lua pe sora
mea la unitate pentru că era fată.
Uite așa au trecut anii și
eu trăiam cu impresia că la tata la
unitate se mănâncă prăjituri pe
gratis. La un moment dat, stăteam
la povești cu tata, eram deja mare,
aveam vreo 16 ani și îmi zice:
-Leonuț, îți aduci aminte când erai
mic și îi spuneai lui Lori că
prăjiturile sunt pe gratis?
-Da, tată cum să nu ! Și îi făceam în
ciudă lui Lori, zic eu cu satisfacție.
Dar, ce? Nu erau gratis?
-Păi, nu. În luna când ai luat prima
dată prăjituri de la chioșc, când a
venit solda, am văzut că aveam
oprită, de la chioșc, suma de 30 de
lei. Neștiind, am chemat
responsabilul și l-am întrebat de
unde este suma, pentru că eu nu
țin minte să fi cumpărat ceva.
Acesta mi-a explicat că tu ai
cumpărat de la chioșc. Am văzut că
nu săreai calul și nu ti-am mai zis
nimic. Te-am lăsat să crezi că
prăjiturile, la tata la unitate, sunt
gratis!